Diadema de la Gherăseni, remarcabila bijuterie lăsată în urmă de hunii lui Attila. A aparținut unei prințese

Diadema de la Gherăseni-Grindul Cremenea, județul Buzău, a fost descoperită în de doi țărani, în1965, pe malul drept al râului Călmățui.

Deși are dimensiuni reduse, bijuteria, rearcabil realizată, oferă multe informații despre o lume dispărută și oamenii care o populau.

Diadema de la Gherăseni, descoperită de doi țărani, în 1965

Muzeul Județean Buzău a reluat cercetările arheologice sistematice în situl de la Gherăseni-Grindul Cremenea, un loc cu o importanță deosebită pentru cunoașterea istoriei comunităților care au locuit de-a lungul văii Călmățuiului.

Situl este cunoscut, în special, datorită descoperirii unei diademe datate în secolul al V-lea d. Hr., o piesă de o valoare arheologică remarcabilă.

Citește și: Blestemul celebrului Tezaur de la Pietroasa: tăiat, furat, incendiat, sechestrat. Cine l-a restaurat

Dincolo de această descoperire spectaculoasă, însă, Grindul Cremenea păstrează numeroase alte informații despre comunitățile umane care au trăit în această zonă, din preistorie și până în perioada medievală.

Primele cercetări sistematice au fost desfășurate aici în 1961 și 1965, fiind reluate în perioada 1989–2008, după cum se arată pe pagina oficială de Facebook a Muzeului Județean Buzău. 

Rezultatele acestor campanii au fost doar parțial valorificate, astfel că cercetările actuale își propun, totodată, să reconstituie planul săpăturilor arheologice de până acum și să reconsidere materialele și informațiile rămase încă inedite. 

Întorcându-ne la povestea diademei, ea a fost descoperită în luna aprilie a anului 1965, pe malul drept al râului Călmățui, în punctul Grindul Cremenea, la aproximativ 3 km N-N-V de satul Gherăseni, de doi localnici.

Aceștia au descoperit întâmplător un mormânt de inhumație din inventarul căruia făcea parte și diadema din aur. 

Arheologii chemați la fața locului au constatat importanța descoperirii și au recuperat în totalitate piesele depuse în mormânt alături de defunct, printre acestea numărându-se o oglindă din bronz, un fragment dintr-o greutate din lut și câteva fragmente provenite de la un vas din lut.

De asemenea, pe baza inventarului arheologic, au putut stabili și perioada în care avusese loc această înmormântare, momentul fiind plasat în prima parte a secolului al V-lea.

Citește și: Care a fost soarta tezaurului BNR ascuns la Tismana? Era dublu față de aurul confiscat de Rusia

Acest lucru plasează obiectul, cu o variație de câteva decenii, de vremea lui Attila, marele conducător al hunilor, care a preluat puterea în anul 433, inițial împreună cu fratele mai mare Bleda, de la unchiul său, Rugila. 

După moartea lui Bleda, în 445, Attila i-a condus pe huni de unul singur, până la propria sa dispariție, în 453, la vârsta de 58 de ani.

Prin urmare, diadema poate fi plasată în perioada domniei lui Rugila, eventual intervalul în care a condus alături de propriul frate, Octar, până în anul 420.

De dimensiuni relativ reduse (19,5 x 4,5 cm), diadema e realizată dintr-un miez de bronz acoperit cu o foiță subțire de aur, diadema e decorată cu 143 de pietre semiprețioase (almandine) de diverse forme.

Cercetarea arheologică a identificat podoabele de acest tip ca fiind în strânsă legătură cu mediul nomad hunic, alte circa 25 de diademe asemănătoare cu cea de la Gherăseni fiind găsite în complexe funerare răspândite pe un real geografic întins între Kazakhstanul de astăzi și Europa Centrală.

Femeia căreia i-a aparținut diadema avea craniul deformat artificial

Descoperirea de la Gherăseni a devenit și mai importantă din momentul în care analiza antropologică efectuată asupra scheletului stabilea că mormântul aparținea unei femei cu craniul puternic deformat artificial.

Relatările izvoarelor vremii, confirmate și de descoperirile arheologice, susțin faptul că în rândul populației hunice deformarea artificială a craniului la femei era considerat un semn de frumusețe și distincție, fiind practicat mai ales în cadrul famiilor de rang înalt.

Citește și: Fort Knox, locul unde SUA are aur de 300.000.000.000 $. Coroana maghiară a Sf. Ștefan, ținută aici

La forma alungită a craniului se ajungea după un proces care începea din copilărie și care consta din aplicarea constantă a unor bandaje strâns legate, obiceiul acesta fiind cunoscut mai întâi la populațiile sarmatice și preluat ulterior de către huni.