Regele Carol I a vrut să ridice Castelul Peleș, la Buzău, inițial, înainte să aleagă Sinaia ca loc pentru construirea reședinței sale de vară. Dar soarta a vrut altfel, astfel că Principele-Domnitor, rege va deveni din 1881, s-a reorientat către Câmpulung Muscel.
Cum nici aici n-a avut succes, a găsit până la urmă localitatea de pe Valea Prahovei care, pe atunci, se numea Podul Neagului.
De ce n-a putut regele Carol I să ridice Castelul Peleș la Buzău? Câmpulungul, a doua variantă
În 1883, după opt ani de muncă asiduă. a fost inaugurat oficial Castelul Peleș din Sinaia, cel mai frumos din România și unul dintre cele mai spectaculoase din Europa.
Era primul castel ce beneficia de curent eletric de pe continent, iar ceva mai târziu a fost și primul căruia i s-a montat un ascensor pentru accesul mai facil la etajele superioare.
Citește și: De ce București - Giurgiu a fost prima cale ferată din România? Circulația se redeschide după 19 ani
A devenit reședința de vară a lui Carol de Hohenzollern-Sigmaringen, cel ales de români să-i urmeze lui Al. I. Cuza la conducerea Principatelor Unite, care a devenit regele Carol I după proclamarea Regatului României, în 1881.
O domnie glorioasă de 48 de ani, cea mai lungă din istoria noastră, dar care a început cu stângul în primii ani, în mai toate aspectele sale.
Inclusiv în găsirea locului potrivit pentru ridicarea unui castel are să servească drept reședință de vară pentru Principele de 27 de ani și viitoarea sa soție, Elisabeta de Wied, cu care se va căsători în octombrie 1869.
Schitul Cetățuia, din apropierea Mănăstirii Ciolanu din Buzău, a fost unul dintre locurile unde Carol ar fi putut construi castelul - Foto: reporterbuzoian.ro
Se pare că noul conucător al țării a vizitat, în august 1866, zona Sinaia, care la acel moment era doar un cătun numit Podul Neagului, dar a dorit să vadă și alte locuri pitorești ale României, în care pășise pentru prima oră la 10 mai, același an.
Citește și: Povestea castelului ridicat de „Nabab” la Bușteni. Curtea trebuia să fie din aur. Ce s-a filmat aici
Astfel, un an mai târziu, Carol ajunge pe plaiurile Buzăului, în zona platoului Meledic din comunei Mânzălești, de pe Vaea Slănicului, la 50 km de orașul care dă numele județului de azi.
Bătrânii locului susţin și în ziua de azi că platoul Meledic a fost prima locaţie pe care Carol ar fi ales-o pentru construirea unui castel.
Castelul lui Carol I putea fi construit pe locul schitului Cetățuia
Conform monografiei comunei Mânzăleşti, construcţia începuse să răsară pe moşia arhitectului Constantin Ştefănescu-Savigny, undeva pe vârful muntelui de sare din localitate. Zidurile şi o bună parte din edificiu erau vizibile până în urmă cu aproape șase decenii.
„Când eram copii, prin 1957, încă ne jucam prin catacombele castelului, săpate în munte. Construcţia mai exista pe atunci până la etajul întâi. Pe vremea lui Carol I au fost aduşi meşteri pietrari din Italia, iar construcţia a ajuns până la acoperiş.
Din cauză că arhitectul a murit în duel, proiectul a fost abandonat, deşi fusese gândită chiar şi linia ferată care să lege Mânzăleşti de Buzău. În timp, materialele de construcţie au fost luate de localnici.
În ridicarea acestei construcţii legendele spun că ar fi fost implicată regina Elisabeta, soţia lui Carol I. Alte legende spun că ar fi dorit-o chiar regele Carol”, povesteşte Cecilia Petrescu, custodele Muzeului Timpul Omului, din localitatea Mânzăleşti, conform adevarul.ro.
Cu siguranță, partea cu implicarea viitoarei Regine Elisabeta este doar o legendă, dat fiind că aceasta va ajunge în România, pentru prima oară, abia în noiembrie 1869, la o lună de la căsătoria cu Carol.
Citește și: Nouă castele și cetăți din România au primit „Recenzia de Aur”. Vezi care sunt cele mai apreciate
Ea își avertizase soțul că nu va pune piciorul în noua lui țară decât dacă va putea ajunge cu trenul până în Capitala acesteia, fiind cunoscută starea proastă a drumurilor din țară.
Așa că, la 19/31 octombrie 1869, a avut loc inaugurarea oficială a liniei ferate Bucureşti-Giurgiu, astfel că, după nunta petrecută pe 15 noiembrie, la Neuwied - castelul în are se născuse cea care avea să fie cunoscută și sub pseudonimul literar de Carmen Sylva - Carol a putut să-și aducă tânăra soție în țara pe care o conducea.
Carol de Hohenzollern-Sigmaringen și și soția sa, Elisabeta de Wied, în 1869, anul căsătoriei lor - Foto: arhiva
Astăzi, în acel loc de pe platoul Meledic, sunt încă vizibile ruinele fundaţiei ce ar fi trebuit să susţină castelul regal. „Era un salon, mare, frumos, cu ferestre, zidit din piatră. Deasupra erau vreo 12 camere. Era un castel neterminat”, spun bătrânii satului.
Dar Carol a mai fost încântat și de un al doilea loc pe care -a vizitat în Buzău, zona schitului Cetățuia, situată pe vârful Cetățuia (632 m), la baza căruia se află, la mică distanță, Mănăstirea Ciolanu, iar începând din anii 1970 a lut naștere renumita Tabără de Sculptură în aer liber de la Măgura.
Astfel, tot în 1867, Carol a ajuns și aici, fiind cucerit de panorama absolut dumnezeiască, în fața ochilor săi deschizându-se o perspectivă asupra întregii depresiuni a Cislăului, cu apa Buzăului şerpuind la poalele dealului, iar de jur împrejur, Munţii Vrancei, Vârful Penteleu, Munţii Siriului, Ciucaşului şi, în depărtare, Bucegii.
Priveliștea de vis nu a fost însă un argument suficient de convingător pentru rege. Au fost alte neajunsuri care i-au dat planurile peste cap.
Citește și: VIDEO De ce nu suporta regimul comunist ziua de 10 mai? Cele trei evenimente legate de această dată
Iar cel mai important l-a constituit distanţa foarte mare, de peste doi kilometri, faţă de sursa de apă de la Mănăstirea Ciolanu, lăcaş monahal aflat la poalele dealului, şi relieful abrupt.
Spre amintirea acestei vizite, domnitorul avea totuşi să dăruiască banii necesari pictării bisericii de la Cetăţuia, pe care a executat-o pictorul Gheorghe Tattarescu.
„Locul acesta atât de frumos l-a fermecat pe regele Carol I (1866-1914) care, pe când era încă doar principe domnitor al României, şi-a propus să-şi ridice aici un castel-reşedinţă de vară.
Lipsa unei surse de apă potabilă în apropiere, ca şi alte inconveniente l-au făcut să renunţe şi, drept urmare, şi-a ridicat, la Sinaia, plănuita reşedinţă - Castelul Peleş.
Totuşi, rămânându-i în inimă acest loc, pe atunci cu adevărat sihăstresc, principele Carol a plătit, din bani personali, pictura interioară a bisericii Schitului Cetăţuia, devenind, astfel, unul dintre ctitorii acestui lăcaş", a spus părintele Costică Panaite, consilierul cultural al Arhiepiscopiei Buzăului şi Vrancei, potrivit sursei citate.
Carol I a inaugurat Castelul Peleș în 1883
Potrivit unei legende, Carol I s-ar fi gândit la un moment dat chiar şi la Mănăstirea Ciolanu ca posibil loc al înălţării castelului-reşedinţă, însă o superstiţie l-ar fi deturnat de la acest plan.
„Carol I vizitează ţara pentru a găsi un loc potrivit pentru a-şi ridica Peleşul, ia în calcul şi Mânăstirea Ciolanu, dar calul pe care îl călărea îşi rupe piciorul în faţa Mânăstirii Ciolanu.
Crede că este un semn de la Dumnezeu şi alege Sinaia. Donează Mânăstirii Ciolanu un policandru şi reconstruieşte Cetăţuia Doamnei Neaga”, scria publicistul Gheorghe Petcu, în volumul ”Judeţul Buzău, legende şi istorie”.
Oficialitățile și locuitorii din Câmpulung Muscel, așteptând sosirea domnitorului Carol, la sfârșitul lunii iulie 1868 - Foto: historia.ro
După ținutul Buzăului, Carol și-a încercat norocul și în Câmpulung, prima sa vizită acolo fiind consemnată între 19/31 iulie şi 24 iulie/5 august 1868.
Memoriile sale cuprind ample pasaje cu privire la acest eveniment. Mai mult, domnitorul face acum şi o excursie în munţi, la „bogatul şi frumosul Rucăr”.
Deși a fost surprins în mod neplăcut de „drumurile rele”, el constată că aici „se exercită un comerţ înfloritor cu lemne şi că există o industrie casnică destul de dezvoltată: covoare frumos ţesute şi costume se găsesc aproape în fiecare casă”.
Muşcelenii i-au pregătit „o primire călduroasă”, iar viitorul Rege a fost impresionat de frumuseţea locurilor şi de vrednicia localnicilor.
Fascinat și aici de pitorescul zonei, decide să cumpere un teren în oraş pentru a-şi ridica aici castelul dorit.
Fusese aleasă o zonă liniştită în sudul oraşului, aproape de drumul către Bucureşti, sub o colină pe care se afla vechiul schit Flămânda, continuată, către munţi, de splendide dealuri împădurite, conform historia.ro.
Ridicarea în acest loc a castelului nu presupunea amenajări complicate de drumuri şi poduri, fiind pe măsura spiritului econom al domnitorului.
Piteştiul fusese legat de Bucureşti prin cale ferată, iar o ramificaţie către Câmpulung nu era o distanţă lungă.
Citește și: Când a fost unirea între România și Bulgaria la un pas de realizare? Cine s-a opus în ultima clipă?
În plus, capitala judeţului Muşcel - așa cum se numea pe atunci - era un oraş evoluat pentru acele vremuri, cu o puternică imagine boemă, întreţinută, îndeosebi vara, de vilegiaturiştii, de hotelurile şi de localurile de aici, mai ales cele din centrul localității.
Dar domnitorul s-a izbit de o problemă la care nu se așteptase. Moşnenii din zonă, adică proprietarii de terenuri şi de păduri, erau organizaţi în obşti, colectivităţi de proprietari cu reguli extrem de conservatoare, de rigide.
Iar una dintre vechile cutume, respectată sub jurământ, era aceea de a nu se vinde niciodată pământ străinilor, nici măcar domnitorului.
Aşa că, spre surprinderea generală, încăpăţânaţii moşneni, mare parte dintre ei ţărani neştiutori de carte, au refuzat tranzacţia în aur pe care domnitorul era dispus să o încheie.
Întâmplarea stârneşte mirare şi astăzi şi a fost menţionată, într-o notă de subsol, în „Monografia Câmpulungului”, consemnată de preotul Răuţescu, care-l cita pe viitorul prim-ministru și lider al Partiduui Național Liberal, D.A. Sturdza.
„Vodă Carol ar fi vrut să-şi facă în Câmpulung reşedinţa sa de vară, dar negăsind aici bunăvoinţă şi inimi înţelegătoare, a renunţat.
La scurt timp după aceasta, a fost aleasă Sinaia şi s-au pus acolo temeliile Castelului Peleş. Câtă deosebire este astăzi între Sinaia şi între Câmpulung!”, se notează în monografia respectivă a orașului.
În stilul nemțesc care l-a caracterizat, Carol n-a fost niciodată supărat de acel refuz, ba din contră. Prin decretul său şi din donaţia sa personală de 12.000 de galbeni s-a construit ulterior Colegiul Pedagogic din Câmpulung.
Ironia a făcut ca locul cumpărat de primărie pentru școală, în suprafaţă de 10 hectare, să se afle cam în aceeaşi zonă în care regele dorise să-şi ridice castelul.
Cu siguranţă, el s-a și atașat de pitorescul zonei. Aşa se explică revenirea sa oficială în Muscel, în anul 1875, însoţit de principesa Elisabeta, şi nu la o dată oarecare, ci pentru aniversarea la Câmpulung a zilei de 10 mai, la 9 ani de la data începerii domniei sale.
Dar, după ce căutările sale au dat greș în Buzău și Câmpulung, Carol s-a decis pentru Sinaia, iar castelul ridicat acolo a devenit un magnet pentru toată elita țării, care și-a construit vile în zonă, aducând cu ei aflux de investiții, afaceri și, mai apoi, turiști, lucru ce a transformat Sinaia într-o perlă a Văii Prahovei.
