Preocupările legate de poluare nu sunt noi. Locuitorii din Grecia antică și Roma antică știau deja că oamenii distrug mediul înconjurător. Literatura din aceste timpuri antice conține multe referiri la mediu și la daunele pe care le suferea acesta.
Multe dintre aceste idei sunt adevărate și astăzi. Poluarea solului pe care îl cultivăm, a aerului pe care îl respirăm și a apei pe care o bem are repercusiuni clare. Putem degrada mediul înconjurător doar pentru o perioadă limitată de timp, înainte ca acest lucru să aibă consecințe grave, scrie Live Science.
Iată ce ne învățau vechii greci și romani despre natură și locul nostru în lume.
Omul, un agent al distrugerii
Scriitorul roman antic Pliniu cel Bătrân, care a trăit în secolul I d.Hr., era îngrijorat de modul în care ființele umane abuzează lumea înconjurătoare. În lucrarea sa intitulată „Istoria naturală”, el scria:
„Noi corupem râurile și elementele naturii, iar aerul însuși, care este elementul principal care sprijină viața, îl transformăm într-un mediu pentru distrugerea vieții”.
Pentru el, planeta era un lucru pe care omenirea ar trebui să îl protejeze, nu să îl distrugă, deoarece ne datorăm existența Mamei Pământ:
„Este datoria mea, în primul rând, să susțin cauza Pământului și să o sprijin, pentru că Pământul este părinte al tuturor lucrurilor”.
Citește și: De ce era exclus înotul la Jocurile Olimpice antice? Ce credeau vechii greci despre acest sport?
În lumea modernă, preocupările legate de poluarea mediului au devenit unul dintre cele mai fierbinți subiecte politice.
De exemplu, un sondaj realizat anul trecut pe aproape 20.000 de tineri din Australia a arătat că 44% din aceștia consideră că mediul este cea mai importantă problemă a timpului nostru.
Scriitorii romani au observat că soldații lor poluau în cele din urmă apa și aerul din jurul taberelor lor. Scriitorul militar Flavius Renatus Vegetius, care a trăit în jurul secolelor IV și V d.Hr, a scris:
„Dacă o armată numeroasă rămâne mult timp într-un singur loc, vara sau toamna, apele devin murdare, iar aerul infectat, de unde apar boli fatale, pe care nu le poate preveni decât schimbarea frecventă a taberelor”.
Scriitorii romani au avut, de asemenea, multe de spus cu privire la poluarea râului Tibru, care traversează Roma.
Istoricul Suetonius, care s-a născut în jurul anului 70 d.Hr., ne spune că râul a fost „umplut cu gunoaie și îngustat de clădiri proeminente” înainte ca împăratul Augustus (63 î.Hr.-14 d.Hr.) să ia măsuri pentru a-l curăța.
Citește și: Cât de vechi e jocul de table, de fapt? Împăratul roman ce paria echivalentul a 10.000 $ pe partidă
Politicile greșite poluaseră apele râului. De exemplu, împăratul Nero (37-68 d.Hr.) a aruncat cantități uriașe de cereale stricate în râu.
Poetul roman Juvenal (din secolele I și II d.Hr.) se referea la Tibru ca la un „canal de scurgere”. Iar medicul Galen (129-216 d.Hr.) spunea că Tibrul era atât de poluat încât peștii capturați acolo nu erau siguri pentru consum.
Măsuri de protecție a mediului
Grecii și romanii au introdus diverse măsuri pentru a preveni sau reduce daunele aduse mediului.
În anul 420 î.Hr., de exemplu, atenienii au introdus o lege pentru a proteja râul Ilisos:
„Este interzisă înmuierea pieilor [animalelor] în Ilisos, deasupra sanctuarului lui Heracles, și tăbăcirea acestora. Este interzis să se arunce reziduurile de spălare în râu”.
Cercetătorii moderni cred că această măsură a contribuit ca râul Ilisos să rămână curat. Asta pentru că autorii care scriau în secolul al IV-lea î.Hr. (după introducerea legii) au descris Ilisos ca fiind un râu pur și frumos.
Citește și: Cine a fost împăratul roman care lupta ca gladiator? Personajul real a inspirat filmul „Gladiatorul”
Alte măsuri de reducere a poluării au inclus interzicerea defecării și urinării în public. Interdicțiile de spălare a hainelor sau de aruncare a gunoiului în râuri erau, de asemenea, frecvente. Dar este puțin probabil ca publicul să fi respectat aceste restricții tot timpul.
Împăratul Nerva, care a domnit între anii 96-98 d.Hr., a întreprins o serie de proiecte de construcție pentru a face Roma mai curată și mai sănătoasă.
Sextus Julius Frontinus (35-103 d.Hr.), administratorul apeductelor din Roma, ne spune că datorită lui Nerva „orașul este curat și schimbat, aerul este mai curat, iar cauzele atmosferei nesănătoase, care au făcut ca aerul orașului să aibă o reputație atât de proastă în trecut, au fost eliminate”.
Împăratul Traian, printre primii luptători împotriva poluării. Corespondența sa cu Pliniu cel Tânăr
La sfârșitul secolului I sau începutul secolului al II-lea d.Hr., aristocratul și avocatul roman Pliniu cel Tânăr (61/62-112 d.Hr.) i-a scris o scrisoare împăratului Traian, care a domnit în perioada 98-117 d.Hr. El se plângea de o problemă de sănătate publică din orașul Amastris, situat în Turcia de astăzi:
„Printre caracteristicile principale ale orașului Amastris, domnule, se numără o stradă lungă de o mare frumusețe. Pe toată lungimea acesteia, însă, curge ceea ce se numește un pârâu, dar care este, de fapt, o canalizare murdară, o priveliște dezgustătoare care emană un miros nociv. Sănătatea și aspectul orașului deopotrivă vor avea de câștigat dacă va fi acoperită și, cu permisiunea dumneavoastră, acest lucru va fi rezolvat”.
Împăratul a spus că ar fi bucuros să se rezolve această problemă:
„Există toate motivele, dragul meu Pliniu, să acoperim apa care, spui tu, curge prin orașul Amastris, dacă este un pericol pentru sănătate atâta timp cât rămâne neacoperită”.
Această poveste arată că anticii erau conștienți de faptul că sănătatea pământului, a aerului și a apei este strâns legată de sănătatea oamenilor.
Mesajul vechilor greci și romani este la fel de valabil astăzi pentru noi ca și pentru ei. Pe măsură ce omenirea se confruntă cu multiple crize de mediu, merită să reflectăm asupra acestor cunoștințe vechi.
