Cine a fost boierul care a devenit haiduc? A devenit o figură legendară printre români, iar povestea sa a inspirat balade, ba chiar și filme.
Deși nu era sărac, a luptat contra nedreptăților, după cum a fost mânat și de puternice entimente antiotomane și antifanariote. A reușit, totuși, să moară liniștit, la casa lui, cu capul pe pernă.
Cine a fost boierul care a devenit haiduc? Cum a scăpat de execuție?
Nu se număra printre cei oropsiți de soartă, atunci când a luat calea codrilor, făcându-se haiduc.
Iancu Jianu făcea parte din vechiul și vestitul neam boieresc al Jienilor, fiind fiul paharnicului Costache Jianu, cel care în 1781 fusese numit de domnitorul Alexandru Ipsilanti ispravnic al judeţului Romanaţi, zona Olteniei de azi.
S-a născut la 1788, în Caracal și a mai avut trei fraţi: Amza, Dumitrache şi Manolache, el fiind, se pare, cel mai mic. Prima parte a vieții și-a trăit-o repectând autoritatea și regulile, precum și propriul statut social.
Iancu Jianu nu era un om sărac, îndemnat spre haiducie din nevoi materiale.
Într-un document din 25 septembrie 1815 este cuprins inventarul averii sale, aşa cum l-a declarat sub proprie semnătură: „o parte de moşie în Fălcoiu, o parte de moşie în Zvorsca, o parte de moşie în Leu, patru răzoare de vie în Fălcoiu“, conform iancu.com.
Dar ce l-a făcut să aleagă această cale? Dincolo de unele explicații romantice, ce nu se bazează pe niciun adevăr istoric, totul indică faptul că Iancu a fost mânat pe această cale de un acut simț al dreptății, nemulțumit de atitudinea boierilor față de țărani și fiind decis să îndrepte „relele din țară.
Citește și: Cine a fost haiducul celebru care n-a omorât pe nimeni? Achitat de justiție, a murit de cancer
Acestui motiv i s-au adăugat cele mai profunde sentimente patriotice - pentru că lupta sa a avut și un intens caracter antiotoman și antifanariot.
P.V. Năsturel invocă şi un incident care ar fi umplut paharul nemulţumirilor. Într-una dintre zile, nu se precizează anul, zapciul trimis să strângă dările, în ciuda rugăminţilor lui Iancu de a-i păsui pe cei pentru care el însuşi se pusese chezăș, a încasat prin silnicie obligaţiile datorate.
Plecat cu treburi la Caracal, la întoarcere Iancu a aflat despre cele petrecute. Mânios, i-a ţinut calea zapciului şi l-a ucis, după care s-a făcut nevăzut.
În privința înfățișării sale, deși ne-am obișnuit cu imaginea lăsată în memorie de Adrian Pintea, cel care i-a dat viață peronajului Iancu Jianu, pe marele ecran, în două filme din 1981, realitatea era mult diferită.
Cea mai clară descriere a făcut-o contemporanul său, Ion Ghica.
„Om scurt, îndesat, rumen la faţă, ras şi cu mustaţa deasă şi scurtă, îmbrăcămintea lui: dulamă, pantaloni şi scurteică, pe cap şapcă, la brâu pistoale şi un cuţit cu plăsele de os şi puşca în cumpănă în mâna dreaptă.
Ajunsese de o dibăcie vestită în călărie şi în vânătoare, încăleca fără a pune piciorul în scară şi nici mâna pe coama calului şi băga glonţul prin veriga de inel”.
De asemenea, se spunea că nu avea egal în ţară într-o luptă dreaptă deşi nu avea un fizic foarte impresionant, având cel mult 1.75 m înălțime.
Momentul culminant al acțiunilor cetei lui Iancu Jianu îl constituie campania dusă de haiduci în 1809 la sud de Dunăre, în urma căreia sunt incendiate Vidinul şi Plevna.
Tot atunci a fost ucis şi paşa din Vidin (Pazvan-Oglu), în replică la acţiunile paşalei care atacase Craiova şi mai multe sate din Oltenia.
Este, de asemenea, distrusă din temelii raiaua turcească de la Turnu Măgurele pe care turcii n-au mai reuşit s-o reconstruiască niciodată.
Adrian Pintea l-a întruchipat pe Iancu Jianu, în două filme din 1981 - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Salvat de la moarte de o tânără din suita domniței Ralu
Iancu Jianu ajunsese să se poarte ca un domn, făcând danii bisericilor și construind clădiri pentru binele obştii în Craiova şi Caracal.
Citește și: Cine a fost Andrii Popa, haiducul cântat de trupa Phoenix? A înființat un sat misterios în Dolj
Totuși, prima ştire certă despre acţiunile organizate de Iancu Jianu datează din 6 mai 1812. Este vorba despre o anaforă (raport) al marelui spătar, din care rezulta că „în judeţul Romanaţilor se află un Iancu Jianu şi un Scarlat Fărcășanu asupra cărora este mare bănuială că metahirisesc (practică) fapta tâlhăriei după urmările lor, având fiestecare câte o ceată de oameni înarmaţi…“
La 30 decembrie 1812, noul domn, Ioan Gheorghe Caragea, urcat pe tron la 27 august acelaşi an, poruncea ispravnicilor din judeţul Romanaţi să predea în mâna „polcovnicului za potera, Gheorghe“ pe Iancu Jianu şi o parte dintre cetaşii lui, aflaţi la acea dată în „grosul“ (închisoarea) isprăvnicatului din Caracal, spre a fi aduşi la Spătărie, în Bucureşti, mai scrie sursa citată.
Adus la Bucureşti, Iancu nu a rămas prea mult timp întemniţat, deoarece rudele sale - persoane influente, totuși - au intervenit şi au obţinut iertarea domnului.
Factorul hotărâtor pare să fi fost însă gestul fratelui haiducului, Amza Jianu, care depusese la Vistierie drept garanţie suma de 1.833 de taleri, bani din care să fie despăgubiţi cei „călcaţi“ de haiduc şi tovarăşii săi.
Totuși, Iancu n-a rezistat ispitei şi a luat iar calea codrului. A fost prins din nou, adus la Bucureşti şi condamnat la moarte prin spânzurătoare.
Ceea ce l-a salvat a fost un străvechi obicei al pământului, potrivit căruia dacă un condamnat la moarte era cerut în căsătorie de o fată şi acesta accepta s-o ia de soţie, respectivul era iertat.
Salvarea lui Iancu Jianu a venit de la Sultana Gălăseşcu, o tânară din suita domniței Ralu, fiica lui Vodă Caragea, care si-a exprimat dorinţa de a-l lua de soţ.
La intervenţia fiicei sale, domnitorul a acceptat respectarea vechiului obicei şi, chiar în momentul în care Iancu era cu ştreangul de gât, a sosit un arnăut cu porunca de iertare din partea domnului.
După căsătoria cu Sultana Gălăseşcu, Iancu s-a retras la moşia sa de la Fălcoiu, lângă Caracal. Aici l-au găsit evenimentele din 1821.
Cum îl cunoştea demult pe Tudor Vladimirescu n-a stat pe gânduri. Și-a chemat foştii tovarăşi de haiducie și s-a înrolat în corpul de panduri care forma nucleul de elita al oştirii lui Tudor.
A fost numit căpitan de panduri si, în aprilie 1821, împreuna cu stolnicul Borănescu, a fost trimis în misiune la pasa de Silistra, Mehmed Selim, pentru a-l convinge să renunţe la intervenţia pe care o proiecta în Ţara Românească.
Însă, din ordinul pașei, cei doi au fost arestaţi şi eliberaţi abia în august 1821, când mişcarea lui Tudor fusese reprimată, conducătorul ei ucis, iar ţara se afla sub ocupaţie otomană.
La revenire, Iancu Jianu s-a stabilit la Chilii, un cătun aflat la 10 km de Caracal, unde avea o casă înstărită.
Potrivit raportului consulului austriac Krenchely, în 1823 a fost arestat, sub acuzaţia că vroia să devină un al doilea Tudor Vladimirescu, dar a fost eliberat curând. Paisprezece ani mai târziu, în 1837, era subcârmuitor al plăşii Olteţului.
Citește și: Care a fost cel mai mare haiduc din Moldova? Purta numele unui sfânt iubit de români
La acea dată, cum rezultă din însemnările făcute pe o Psaltire tiparită la Vâlcea în 1784, avea şi copii: „La leatul 1835 mai 24… am căpătat prunca Zinca, botezată de soacră-mea Ancuţa Gălăseşcu. Spre ştiinţă, [însemnez] când s-a născut şi fiica noastră Mariţa, la leatu 1830, august 10“.
Iancu Jianu s-a stins din viaţă la 14 decembrie 1842, la 55 de ani, cum se afla consemnat în Condicile civile ale Bisericii Maica Domnului din Caracal, ctitorie a Jienilor, precizându-se şi faptul că a doua zi, 15 decembrie, în acea biserica „s-a îngropat Iancu Jianu, şătrar în Caracal“.
A fost înmormântat în tinda bisericii, alături de alţi membri ai familiei. În anul 1910, când s-a reparat lăcaşul, osemintele lui Iancu Jianu au fost strămutate în cimitirul oraşului Caracal, alături de cele ale sotiei, Sultana, decedată în 1869, așa cum fusese dorința acesteia.
Faptele lui Iancu Jianu au stârnit imaginația populară, pentru el creându-se și balade, precum cea pe care o puteți asculta mai jos.
