Ungaria a dorit să ocupe Țara Românească, tânărul principat, la acea vreme, care fusese întemeiat la începutul secolului 14 și care încă era vasal regelui ungar. Dar cum acesta a intenționat supunerea totală a noii țări, a cunoscut hotărârea și priceperea strategică a apărătorilor săi, în frunte cu voievodul Basarab I, întemeiatorul marii dinastii din istoria românească.
Bătălia care a oprit Ungaria să ocupe Țara Românească. Unde a avut loc lupta de la Posada, de fapt?
Înființarea și consolidarea Țării Românești a fost un proces dificil, în contextul politic din zonă, în Europa secolului 14. N-o să intrăm în controversele legate de numele „descălecătorului”, cel care a pus bazele noului stat de la nord de Dunăre.
De-a lungul timpului, unii istorici au susținut ideea existenței unui personaj pe care alții îl consideră doar legendar, Negru Vodă, identificându-l în persoana lui Radu Negru Vodă, cneaz al Țării Făgărașului.
Acesta ar fi fost surghiunit pe aceste pământuri, alături de supușii săi, de regele maghiar Andrei al III-lea, ultimul din dinastia arpadiană, prin anul 1291.
Citește și: Câte războaie a purtat Ștefan cel Mare, domnitorul Moldovei? „Am fost învingător în 34”
Negru Vodă ar fi condus noul principat până prin anul 1310 sau 1315, fiind urmat de fiul său, Basarab I.
De fapt, ca și-n alte situații, doar unii istorici îl consideră pe Basarab fiul lui Radu Negru, adepții teoriei originii cumane a acestuia, precum Neagu Djuvara, susținând că era, de fapt, fiul lui Thocomerius, dintr-un neam turanic venit din stepele Asiei.
Iar alții l-au desemnat pe Basarab I ca adevăratul creator al Țării Românești, el fiind supranumit și Întemeietorul.
Dincolo de aceste dispute științifice, e cert că Basarab I ajunge la conducerea noului stat din poziția de vasal al Regatului Ungariei, condus din 1308 de Carol Robert d’Anjou.
Basarab I, așa cum apare pe fresca din Biserica Domnească din Curtea de Argeș - Foto: arhiva
În 1324 Basarab I încă se afla sub suzeranitatea regelui ungar, dar un an mai târziu, domnitorul român cucerește Severinul, ceea ce a dus la răcirea relațiilor cu suzeranul său.
Mai mult decât atât, din 1327 Basarab refuză să mai plătească tributul de vasal, aceste lucruri determinându-l pe Carol Robert să întreprindă o expediție de recucerire a teritoriului pierdut și de pedepsire a vasalului rebel.
Astfel, în luna septembrie a anului 1330, regele Ungariei, cu o puternică armată cifrată la circa 30.000 de oameni, pleacă din Timișoara să-l pedepsească pe Basarab I.
Basarab I a distrus armata regelui Ungariei, în 1330
Ocupă Banatul de Severin și înaintează prin Oltenia, pustiită în prealabil de către Basarab, îndreptându-se spre Curtea de Argeș.
Din cauza acestei strategii de apărare, în rândurile armatei invadatoare s-a instalat foametea încă de la intrarea în Țara Românească.
Pe drum, Carol Robert primește o solie din partea domnitorului român care îi aduce o propunere de pace.
Nedorind un război devastator, Basarab i-a oferit generos regelui o despăgubire generoasă pentru campania sa, 7.000 de mărci de argint, cedarea cetății Severinului și trimiterea unui fiu la curtea ungară ca garanție,
„Numai vă întoarceți în pace și vă feriți de primejdii, că de veți veni mai încoace, nu veți scăpa de dânsele”, îl sfătuia Basarab pe rege, prevenindu-l totodată asupra unor viitoare consecințe în caz că va insista în dorința de ocupare a țării.
Sigur pe forțele sale, Carol Robert îi răspunde cu aroganță lui Basarab, amenințându-l că îl va scoate de barbă din vizuina lui. În cele din urmă, armata maghiară ajunge la Curtea de Argeș, pe care o găsesc pustie și o incendiază.
Apoi, în contextul lipsei proviziilor și a neangajării inamicului în luptă directă, iau calea înapoierii pe teritoriile ungurești. Dar drumul s-a dovedit mai primejdios decât anticipau.
Citește și: Ce domnitor a fost văzut de turci ca un al doilea Mihai Viteazul? A ridicat cele mai multe biserici
Marea armată a regelui este așteptată de oștenii lui Basarab, de trei ori mai puțin numeroși, într-o trecătoare îngustă, mărginită de înălțimi.
Adică într-o „posadă”, care e un substantiv comun, nu nume de așezare ori munte, așa cum am putea crede, chiar dacă o localitate cu acest nume a fost înființată ulterior, tocmai pentru a marca și onora lupta respectivă.
Dar unde se afla această posadă, de fapt? Mai mulți istorici au localizat bătălia în zona Argeș, pe culoarul Rucăr-Bran.
Cronica pictată de la Viena, din 1360, este una dintre mărturiile vizuale majore ale bătăliei de la Posada - Foto: arhiva
Istoricul P. Dragalina scria, în „Istoria Banatului Severin”, că bătălia de la Posada ar fi avut loc în „cheile Crainei”, între Orşova şi Mehadia, pentru că regele maghiar, după înfrângere, nu s-ar fi oprit din fugă decât la Timişoara.
Dimitrie Onciul consideră că victoria lui Basarab I s-a desfășurat „în munţii de lângă Curtea de Argeş”, iar A. D. Xenopol era de părere că bătălia ar fi fost dincolo de Gherghiţa, în munţi.
Citește și: Ce soție de domnitor a dat numele dinastiei Mușatinilor? A fost stră-străbunica lui Ștefan cel Mare
La rândul său, Nicolae Iorga, atât în „Istoria armatei”, cât şi în studiul „Carpaţii în luptele dintre români şi maghiari”, spunea că locul luptei celebre a fost „Posada… pe drumul ce duce de la Câmpulung la Bran”.
Tot pentru Posada, pe acelaşi drum, s-a pronunțat şi N. A. Constantinescu, precum şi Victor Motogna şi Stefan Ştefănescu.
„Consider că bătălia de la Posada poate fi localizată în zona Cheilor Dâmbovicioarei, fiind o zonă strâmtă conform descrierii bătăliei și în plus se poate trece în Transilvania pe acolo.
Nu există vreun document istoric unde să fie precizată locația bătăliei, tocmai de aceea sunt opinii diferite și dispute între istorici, însă în opinia mea cea mai probabilă locație a celebrei bătălii este la Cheile Dâmbovicioarei”, a declarat Cornel Popescu, directorul Muzeului Județean Argeș, potrivit adevarul.ro.
Bătălia a fost menționată în mai multe cronici, precum cea pictată de la Viena, de la 1360, cea a lui Thurocz („Chronica Hungarorum”, din 1486), analele lui Jan Długosz, tot din secolul 15, precum și alte lucrări ungare, poloneze și germane de acest gen, toate din secolele 15-16 (la peste 100-200 ani după evenimentul descris), care reproduc în principiu relatarea cronicii vieneze.
Dar nici una dintre mărturiile respective nu vorbesc despre „posadă” ca despre un toponim, un nume propriu de așeare, râu sau munte.
De fapt, denumirea de „Bătălia de la Posada” a fost introdusă și încetățenită în istoriografia românească mult mai târziu, a începutul secolului XX, de către Nicolae Iorga.
Istoricul considera că bătălia din 1330 s-ar fi desfășurat „în cazanul de la Posada, pe drumul Câmpulungului”.
Citește și: Cine a fost domnitorul fanariot ce a vrut crearea Regatului Daciei? Ce țări ar fi făcut parte din el
Pe de altă parte, la ora actuală, Posada este o localitate componentă a orașului Comarnic din județul Prahova. Numele este asociat cu posibilul loc al bătăliei din 1330, pe care alți specialiști în istorie îl plasează pe Valea Prahovei.
Oriunde s-ar fi petrecut, este cert că strălucita victorie de la Posada a asigurat independența Țării Românești, iar Basarab I a putut să domnească netulburat încă 22 de ani, până în 1352, când a fost urmat pe tron de fiul ău, Nicolae Alexandru.
Imaginea lui Basarab I s-a păstrat până la noi, ea apărând pe o frescă din Biserica Domnească de la Curtea de Argeș ctitorită chiar de el.
