Pe fondul amenințărilor cu atacuri nucleare ale Rusiei în războiul din Ucraina, și în urma audierii din Congres cu privire la fenomenul OZN ca risc la securitatea națională, „Incidentul Malmstrom” a revenit din nou în atenția opiniei publice.
Robert Salas, care era pe atunci căpitan, a declarat că bizarul incident s-a petrecut în 1967, în timp ce era comandantul de serviciu al unei instalații subterane secrete de control al lansărilor de rachete nucleare de la baza Malmstrom Air Force din Montana.
„Rachetele nucleare au fost dezactivate de OZN-uri pe parcursul a opt zile, iar acest lucru este bine documentat și există mărturii ale personalului", a declarat el pentru The Sun.
Centrul de lansare Oscar Flight LCC (O-Flight) era situat la aproximativ 32 de kilometri sud-est de un al doilea centru de lansare unde s-au întâmplat lucruri de mare risc la securitatea națională, Echo-Flight LCC.
Mărturia comandantului de serviciu la silozurile nucleare
Cele ce urmează sunt relatate de Robert Salas, de serviciu la O-Flight:
„Eram la datorie în calitate de comandant adjunct al echipajului de luptă, la sol, în LCC, în dimineața zilei de 16 martie 1967.
Afară, deasupra capsulei subterane a LCC, era un cer senin și rece, tipic pentru Montana. Erau câțiva centimetri de zăpadă pe sol. Un pilot a fost cel care a văzut pentru prima dată ceea ce la început părea a fi o stea care începea să se deplaseze în zig-zag pe cer. Apoi a văzut o altă lumină care făcea același lucru, iar de data aceasta era mai mare și mai aproape. I-a cerut controlorului de securitate al zborului (FSC, subofițerul însărcinat cu securitatea Centrului de control al lansării) să vină să arunce o privire. Amândoi au stat acolo și au privit luminile care treceau direct deasupra lor, se opreau, își schimbau direcția cu mare viteză și se întorceau deasupra lor. Subofițerul a fugit în clădire și m-a sunat la postul meu din capsula subterană. Mi-a raportat că au văzut lumini care făceau manevre ciudate deasupra instalației și că nu erau avioane. I-am răspuns: Minunat. Continuă să le urmărești și anunță-mă dacă se apropie.
Nu am luat în serios acest raport și i-am spus să mă anunțe dacă se întâmplă ceva mai important. La momentul respectiv, am crezut că acest prim apel a fost o glumă. Totuși, acest tip de comportament era cu siguranță ieșit din comun pentru polițiștii de securitate aeriană, ale căror comunicări cu noi erau de obicei foarte profesioniste.”
„Domnule, un OZN planează deasupra noastră”
„Câteva minute mai târziu, subofițerul de securitate a sunat din nou. De data aceasta, era în mod clar speriat. A strigat:
„Domnule, este unul care planează în fața porții din față!”
Un ce?, am întrebat eu.
„Un OZN! Pur și simplu stă acolo. Ne uităm cu toții la el. Ce vreți să facem?”
Ce? Cum arată?, am întrebat.
„Nu prea pot să-l descriu. Este roșu aprins. Ce ar trebui să facem?”
I-am spus că voi suna la postul de comandă. Atunci m-a anunțat că unul din polițiști, care s-a apropiat în raza OZN-ului, a fost rănit.
Înainte de a putea întreba despre accidentare, a ieșit de pe linie. M-am dus imediat la comandantul meu, locotenentul Fred Meiwald, care se afla în program de somn. L-am trezit și am început să-l informez despre apelurile telefonice și despre ce se întâmpla la suprafață. În mijlocul acestei conversații, amândoi am auzit primul semnal de alarmă răsunând în spațiul limitat al capsulei și amândoi ne-am uitat imediat la panoul de lumini, unde apăruse semnalul „No-Go” și două lumini roșii de securitate erau aprinse, indicând probleme la unul dintre amplasamentele rachetelor noastre. Înainte ca Fred să ceară informații despre ce se întâmplă, o altă alarmă s-a declanșat la un alt amplasament, apoi alta și încă una și încă una simultan. În următoarele câteva secunde, pierdusem între șase și opt rachete, ce intreseră în stare de „No-Go" (dezactivate).
După ce am raportat acest incident la postul de comandă, mi-am sunat paznicul. Acesta mi-a spus că bărbatul care se apropiase de OZN nu fusese rănit grav, dar că era evacuat cu elicopterul la bază. Odată ajuns la suprafață, am vorbit direct cu agentul de securitate despre incident. Acesta a spus că OZN-ul avea o strălucire roșie și părea să aibă formă de farfurie. El a repetat că plutea în liniște în fața porții din față a bazei.
Am trimis o patrulă de securitate pentru a verifica silozurile, iar oamenii au raportat că au observat un alt OZN, după care am pierdut contactul cu ei.
Când am fost înlocuiți de echipa programată, mai târziu în acea dimineață, rachetele încă nu fuseseră puse în funcțiune de către echipele de întreținere de la fața locului.
Din nou, OZN-urile fuseseră observate de personalul de securitate în momentul sau în jurul momentului în care rachetele strategice Minuteman au fost oprite, potrivit cufon.org.”
Mușamalizarea Pentagonului
Robert Salas a povestit incidentul după ce Scott Bray, directorul adjunct al Serviciului de Informații al Marinei, a recunoscut că Grupul operativ pentru fenomene aeriene neidentificate (UAP) nu a analizat ce s-a întâmplat atunci.
Congresul a organizat o audiere publică privind OZN-urile, în cadrul căreia martori cheie, printre care Bray și Ronald Moultrie, subsecretarul Apărării pentru informații, au depus mărturie.
„Rachetele nucleare au fost oprite de OZN-uri pe parcursul a opt zile. Martorii principali, inclusiv eu însumi, sunt încă în viață și pot depune mărturie despre acest incident”, a declarat Salas.
„Fără îndoială, aș depune mărturie în cadrul anchetei, sub jurământ, și aș aduce documente sub formă de înregistrări audio, scrisori etc".
Salas a declarat că dorește să povestească în cadrul anchetei despre ceea ce a spus că a fost o „mușamalizare" în cadrul US Air Force.
„După ce au avut loc incidentele, ni s-a spus să nu vorbim despre acestea. Cu alte cuvinte, a existat o mușamalizare. Niciodată nu am fost informați cu privire la ce a cauzat incidentele de către echipele de investigație. A fost ținut secret."
Salas a subliniat că un raport din 1969 privind OZN-urile nu a menționat incidentul Malmstrom, deoarece anchetatorilor nu li s-a dat niciodată acces la informații în acest caz și nici nu au vorbit cu martorii.
În cadrul audierii în Congres, senatorul Mike Gallagher l-a întrebat pe Bray despre rapoartele privind „OZN-uri care zboară deasupra instalațiilor militare sensibile care adăpostesc forțele noastre nucleare".
El a răspuns: „Nu, nu, nu”.
Când Gallagher a insistat că un astfel de incident a avut loc la baza militară aeriană Malmstrom și l-a întrebat pe oficial dacă era la curent cu acesta, Bray a răspuns că datele privind incidentul nu se aflau în posesia Grupului operativ UAP și că a auzit doar relatări informale.
În urma audierii, experții au criticat Pentagonul pentru „ignoranța terifiantă" în ceea ce privește observațiile OZN-urilor deasupra instalațiilor nucleare, o situație cu adevărat de risc pentru securitatea națională a SUA și exact tema audierii.
