OMS a mai precizat că, din 17 iunie, 1.310 de noi cazuri au fost raportate agenţiei, alte opt ţări raportând în premieră cazuri de variola maimuţei.
Variola maimuţei nu reprezintă pentru moment o urgenţă sanitară globală, a apreciat OMS săptămâna trecută, deşi directorul agenţiei sanitare, Tedros Adhanom Ghebreyesus, a precizat că este profund îngrijorat în legătură cu acest focar global.
Ce este variola maimuței
Variola maimuței (monkeypox) este o infecție virală rară cauzată de infecția cu virusul variolei maimuței. Boala este o variantă mai puţin periculoasă a variolei eradicate de aproximativ 40 de ani. A fost descoperită pentru prima dată în 1958, când două focare de boală asemănătoare variolei au apărut în colonii de maimuțe studiate în laborator, de unde și numele de „variola maimuțelor” sau „monkeypox”.
Citește și: Restricțiile privind avortul intră în vigoare în SUA. Biden cere calm. Cum au reglementat alte state
Există două tipuri de virus, cel din Africa de Vest și cel bazinul Congo (Africa Centrală). Virusul raportat în regiune europeană este varianta vest-africană. În medie, 1% dintre cei infectați cu tipul vest-african și până la 10% dintre cei infectați cu virusul din bazinul Congo au decedat.
Citește și: Viața de lux a româncei care era proxeneta șefă din Northampton și Birmigham: F... me, I'm brilliant
Cum se transmite
Variola maimuței se poate răspândi prin contactul animal-om sau prin contactul uman. Aceasta este mai puțin contagioasă decât variola obișnuită și provoacă cazuri mai puțin severe.
Focare de variola maimuței au apărut de obicei în populațiile care trăiesc în zonele rurale și care vânează, manipulează și consumă carne de vânat. În ultimii ani, au apărut cazuri din ce în ce mai mult în zonele urbane din țările endemice. Cazuri de import din Africa de Vest către Marea Britanie și alte trei țări au fost înregistrate în ultimii ani.
Se suspectează că virusul poate fi transmis și de alte animale, precum rozătoarele, dar incertitudinea cu privire la istoria naturală a virusului variolei maimuțelor rămâne și sunt necesare studii suplimentare pentru a identifica rezervorul exact și modul în care circulația virusului este menținută în natură.
În cazul contactului uman, în general, virusul nu se răspândește cu ușurință între persoane și necesită un contact apropiat. Virusul intră în organism prin piele lezată, tract respirator, ochi, nas sau gură și prin fluide corporale. Principalul mod în care poate fi răspândit este în timpul contactului fizic apropiat prelungit cu o persoană care are variola maimuței sau contact prelungit cu obiecte contaminate.
Multe dintre cazurile actuale de variola maimuței au fost depistate la clinicile de sănătate sexuală, iar particularitatea bolii pare să fie o formă genitală și o răspândire similară cu cea a unei infecții cu transmitere sexuală, potrivit unui reprezentant OMS.
Variola maimuței poate fi transmisă prin contact direct și prin expunerea la picături mari eliminate prin expirație. Perioada de incubație a variola maimuței este de obicei de la 6 la 13 zile, dar poate varia de la 5 la 21 de zile. Pentru că încă mai sunt multe lucruri de înțeles, autoritățile încă studiază toate căile posibile de transmitere, pentru a proteja sănătatea publică.
