Citește și: EXCLUSIV Comisarul european pentru mediu: România poate adopta un oraș ucrainean pe care să-l refacă
A fost rănit în Afganistan în 29 martie 2011, când și-a pierdut ambele picioare, iar recuperarea sa în spital a durat mai mult de un an. Este component al echipei naționale a Statelor Unite de hochei pe gheață pentru persoane cu dizabilități (sledge hockey sau para ice hockey), câștigând medalia de aur la Olimpiada paralimpică de la Beijing din martie 2022. Acțiunea sa face parte dintr-un proiect al organizației neguvernamentale americane Aerial Recovery care este prezentă în Ucraina de la începutul războiului ajutând inclusiv la salvarea copiilor orfani din partea de est a țării și la aducerea lor în locuri mai sigure din vestul Ucrainei.
În exclusivitate pentru Newsweek România, Joseph Woodke a declarat:
„Vom fi aici pentru câteva zile și pentru a ridica nivelul de conștientizare față de civilii și militarii răniți care și-au pierdut membre din cauza acestui război. Ce m-a motivat să vin a fost să întâlnesc răniți cărora să le împărtășesc propriile mele experiențe și să le arăt că există viață și după ce ai fost grav rănit.
Citește și: Republica Moldova este pe „agenda” lui Putin. Aeroportul din Severodonețk a căzut în mâna rușilor
În perioada în care am fost tratat la spitalul Walter Reed (National Military Medical Center din Washington D.C.) după ce am fost rănit, i-am văzut pe ceilalți soldați răniți în război (cu membre amputate) și care purtau proteze dar care mergeau și participau la competiții sportive.
Am văzut că este posibil să îmi ridic propriul moral și având această experiență, asta vreau să fac aici: să îi ajut pe acești oameni să își fortifice moralul! Să continue acea luptă interioară cu ei înșiși pentru a se vindeca și a se recupera și pentru a reveni la o viață normală.
De asemenea, în cadrul conferinței de presă, el a mai spus:
Am venit aici pentru a împărtăși propriile noastre experiențe ca veterani de război. Eu am fost rănit în Afganistan. Aș vrea să le vorbesc răniților despre ce înseamnă procesul de reabilitare și despre cum am trecut prin el! Și vreau să le răspund întrebărilor pe care le vor ridica.
Primul lucru la care ar trebui să ne gândim este acela de a le oferi cât de mult suport putem luptătorilor răniți după ce aceștia se întorc de pe front. Asta privește familiile și prietenii care ar trebui implicați. Îmi amintesc când eram în spitalul Walter Reed la vârsta de 21 de ani, după ce am fost rănit în Afganistan, că m-am gândit ce voi face cu viața mea. Iar în procesul de recuperare am discutat cu câțiva veterani care erau acolo de mai mult timp și care m-au susținut moral.
Pentru mine, la 21 de ani, după ce mi-am pierdut ambele picioare, văzându-i pe alții într-o situație similară dar care putea merge cu ajutorul protezelor, a însemnat foarte mult sentimentul că e posibil și că într-o bună zi voi putea face și eu la fel. De aceea sunt aici: pentru a arăta unor oameni care sunt într-o situație similară că viața poate reîncepe și că încă poți continua să lupți pentru o viață bună!
Pentru a fi onest, mi-a luat un timp destul de lung pentru a gestiona această realitate. Procesul de recuperare durează mult și trebuie să continui să lupți pentru un scop în viață. Acest scop poate fi legat de familie, de locul de muncă, de o carieră, sau de a fi atlet. E important să îți găsești un scop! Și să faci orice poți pentru a-l împlini! Trebuie să îți menții acel spirit de luptător!
Ceea ce m-a motivat a fost că mereu am fost o persoană competitivă. Mereu mi-am spus că pot să reușesc acest lucru! Că pot să îmi construiesc o viață bună! Că pot să continui lupta! Iar acei veterani întâlniți la spital care au trecut prin aceleași situații ca mine mi-au arătat o dată în plus că se poate reuși, că și eu pot face ceea ce a făcut altul înaintea mea! Dacă altul a învățat să meargă (cu proteze) și eu pot face asta! Dacă altul a învățat să alerge (cu proteze), și eu pot face asta! Totul e să îți menții viu spiritul de luptător!
Remus Cernea este corespondentul Newsweek România în Ucraina.
