Dar prietenii Statelor Unite ar trebui să fie prudenţi în privinţa aşteptărilor din partea noului lider de la Casa Albă, se arată într-o analiză Financial Times, informează Mediafax.
„Decenţa a dat la o parte demagogia. Mai sunt voturi de numărat şi litigii de judecat, astfel că există limite. Dar parcursul de după scrutin arată că Joseph Biden este pe primul loc. Dacă se va confirma, înlăturarea de la putere a lui Donald Trump va fi un eveniment foarte important. Statele Unite vor avea din nou un preşedinte care apreciază legile şi libertăţile naţiunii”, comentează editorialistul Philip Stephens într-un articol publicat în cotidianul Financial Times sub titlul „Promisiunea şi limitele lui Joe Biden / O victorie a politicianului democrat ar evita dezastrul celui de-al doilea mandat al lui Trump”.
„Este uşor să limităm prin calificative o preşedinţie a lui Biden. Polarizarea politică a lipsit Statele Unite de centrul politic. Izolaţionismul nativ al mandatului lui Donald Trump este improbabil să dispară în contextul enormelor provocări economice şi al profundelor clivaje sociale şi culturale. Un Partid Republican înclinat spre populism ar putea menţine această abordare în Senat. Uneori, ceea ce contează este ce nu se întâmplă. O înfrângere a lui Donald Trump ar fi elocventă pentru dezastrul evitat şi pentru politicile promise de Joe Biden. Un al doilea mandat al lui Trump ar fi un mandat de ratificare a corupţiei, a minciunilor şi a unilateralismului beligerant specifice primului mandat - o lovitură dezastruoasă dată clubului democraţiilor liberale denumite Occident. Donald Trump a legitimat dictatorii şi autocraţii. Admiraţie puerilă pentru preşedintele rus, Vladimir Putin, a evidenţiat sfidarea ordinii mondiale bazată pe principiile statului de drept. Foarte puţin din această arhitectură internaţională ar supravieţui încă patru ani”, subliniază editorialistul.
”Însă, prietenii Americii ar trebui să fie prudenţi în aşteptările pe care le au din partea mandatului lui Biden. Alegătorii americani nu s-au înghesuit la urne pentru a avea un preşedinte care să consume mai multe vieţi omeneşti şi resurse pentru ca Statele Unite să redevină jandarmul lumii. Toată lumea vrea ca Statele Unite să retragă trupele din Orientul Mijlociu. (...) Consilierii de politică externă ai lui Biden afirmă că planurile acestuia implică focalizarea pe politici interne în proporţie de patru-cincimi.
Este uşor să înţelegem de ce. Va moşteni o economie devastată de pandemie, un şomaj în creştere, puternice inegalităţi ale veniturilor şi un deficit fiscal care suportă costurile reducerilor de impozite decise de Trump pentru bogaţi. Infrastructura SUA necesită modernizare, iar clasele de mijloc vor un preşedinte care să respecte promisiunea de a le apăra interesele economice”, explică editorialistul Philip Stephens.
„Însă aliaţii nu trebuie să fie nemulţumiţi. Încrederea publică în agenda internă a noului preşedinte va fi premisa pentru reasumarea angajamentelor internaţionale. Joe Biden înţelege valoarea alianţelor. A promis revenirea SUA în Acordul climatic Paris şi în Acordul atomic cu Iranul.
Nu trebuie să aştepte nimeni reconstruirea imediată a vechii ordini. Însă ceea ce este clar este revenirea SUA în rolurile de superputere selectă, coordonator şi lider. Recâştigarea încrederii în democraţia liberală va necesita eforturi mai vizibile din partea altor democraţii ale lumii”, subliniază autorul.
„În acest context, liderii europeni trebuie să ridice miza mult mai mult decât prin majorarea contribuţiilor pentru propria apărare. Ar trebui să se întrebe ce pot face pentru a-l ajuta pe Biden să restabilească încrederea SUA în internaţionalism.
Un acord comercial pentru eliminarea taxelor vamale şi cotelor impuse companiilor şi pentru liberalizarea schimburilor în agricultură ar fi un bun început. Un acord transatlantic de cooperare în fixarea standardelor pentru tehnologiile avansate ar fi un al pas bun.
Preşedinţia SUA condusă de Biden ar urma să schimbe traiectoria politicilor americane. Ar promite şansa de remediere a bazelor Occidentului. Dar responsabilitatea de a transpune oportunităţile în realitate merge dincolo de frontierele SUA”, concluzionează editorialistul FT.
