EXCLUSIV Rezistența poporului iranian: Regimul de la Teheran nu cade prin atacuri aeriene, ci din interior

Dowlat Nowrouzi, reprezentanta Consiliului Național al Rezistenței Iraniene în Regatul Unit, a răspuns EXCLUSIV pentru Newsweek la câteva întrebări despre războiul SUA-Iran și ce soluție ar putea fi aplicată pentru rezolvarea crizei.

NEWSEEK: Donald Trump a spus în timpul războiului cu Iranul că răsturnarea regimului este responsabilitatea forțelor populare din Iran. Care sunt aceste forțe populare capabile să răstoarne regimul mollahilor?

Dowlat Nowrouzi: Acum, mai mult ca oricând, a devenit clar faptul că schimbarea în Iran se va realiza doar prin răsturnarea regimului de către poporul iranian, având în centrul acestui proces o rezistență organizată. Aceasta este, de fapt, strategia pe care Rezistența iraniană o promovează.

Forța rezistenței organizate este reprezentată de rețeaua „unităților de rezistență” afiliate Organizației Mujahedinilor Poporului din Iran. În pofida represiunii brutale a regimului, această rețea se extinde rapid și este acum activă în toate cele 31 de provincii ale Iranului.

După cum a subliniat Maryam Rajavi, președinta aleasă a Consiliului Național al Rezistenței Iraniene: „Schimbarea în Iran are nevoie de o forță care, în primul rând, să aibă hotărârea de a lupta împotriva Corpului Gardienilor Revoluției Islamice, adică împotriva coloanei vertebrale a regimului velayat-e faqih (doctrină în care un lider suprem are putere totală asupra statului, armatei și legilor – n.r), și să fie dispusă să plătească prețul confruntării cu acesta.

În al doilea rând, să provină din interiorul societății iraniene și să dispună de forțe pe teren, în orașele Iranului. Să nu depindă de niciun guvern sau putere străină.

În al treilea rând, să fie organizată și formată din tineri conștienți și luptători care au ales să lupte și sunt dispuși să facă sacrificii pentru aceasta.

Organizația Mujahedinilor Poporului din Iran și unitățile sale de rezistență, care dispun de aceste caracteristici și capacități, reprezintă o forță decisivă pentru schimbarea în Iran.”

Regimul știe, pe baza experienței, că cea mai importantă amenințare la adresa existenței sale este sinergia dintre protestele populare și rezistența organizată. Reacția severă a guvernului — arestările masive sub acuzația de legături cu Mujahedinii și executarea membrilor și susținătorilor acestei organizații, în special în ultimele luni — confirmă în mod clar această realitate.

Există o forță care dispune de armele și echipamentele necesare pentru a acționa din interiorul Iranului împotriva regimului?

Rețeaua unităților de rezistență afiliată Organizației Mujahedinilor Poporului din Iran reprezintă forța-cheie a rezistenței și a realizării schimbării în Iran. Această rețea se extinde rapid și a avut un rol-cheie și decisiv în organizarea și conducerea revoltelor naționale din ultimii ani, în special în revoltele din 2019, 2022 și 2026.

În anii trecuți, unitățile de rezistență, în pofida represiunii existente și a numeroaselor arestări, au reușit să se consolideze în confruntarea cu Gardienii Revoluției și cu forța represivă Basij și au început să se extindă în cele mai importante orașe ale Iranului.

În timpul revoltei din luna Dey (22 decembrie- 20 ianuare), unitățile de rezistență au atacat centre ale regimului prin 630 de operațiuni.

Cu cinci zile înainte de războiul recent, la 9 Esfand, 250 de membri Mujahedini, descriși drept luptători curajoși și devotați, au atacat cartierul general al lui Khamenei, situat în cea mai securizată zonă din centrul Teheranului.

De ce este Corpul Gardienilor Revoluției Islamice atât de loial regimului? Este posibil ca Gardienii Revoluției să „schimbe tabăra” și să se alăture celeilalte părți?

Corpul Gardienilor Revoluției nu este o armată națională creată pentru apărarea granițelor, a integrității teritoriale și a teritoriului Iranului.

Observați că nici măcar cuvântul „Iran” nu apare în denumirea acestei organizații. Această instituție a fost creată încă de la început cu misiunea de a păstra politica velayat-e faqih, iar întregul său sistem de recrutare, instruire, organizare și promovare a personalului s-a bazat pe loialitatea față de conducerea regimului.

Timp de peste patru decenii, Gardienii Revoluției au fost principalul factor în reprimarea protestelor și revoltelor populare, arestarea opozanților, uciderea protestatarilor, instaurarea represiunii, exportul terorismului și sprijinirea forțelor proxy ale Republicii Islamice.

Comandanții și structura organizațională a Gardienilor Revoluției nu sunt separați de structura politică și economică a regimului, ci reprezintă unul dintre pilonii principali ai supraviețuirii acestuia.

Prin urmare, deși nu poate fi exclusă în mod absolut posibilitatea unor dezertări limitate la nivelurile inferioare ale Gardienilor Revoluției, așteptarea ca această organizație, în ansamblul ei, să-și schimbe direcția și să se alăture poporului este o iluzie. Soluția este distrugerea și desființarea completă a acestei organizații.

Cum ajută bombardamentele Statelor Unite și Israelului forțele care se opun guvernului iranian?

Realitatea este că, de mai bine de două decenii, Maryam Rajavi a declarat că soluția la criza iraniană nu este nici politica de conciliere și concesii, nici războiul extern. Singura soluție este schimbarea regimului de către popor și rezistența organizată.

Această realitate s-a demonstrat acum mai mult ca oricând: libertatea și democrația nu pot fi realizate din cer și necesită o mișcare de rezistență organizată pe teren.

Trebuie să ținem cont de faptul că, de la începutul războiului, la 28 februarie, regimul s-a folosit în mod evident de război ca de un scut pentru propria supraviețuire. Profitând de atmosfera de război din țară, a arestat mii de tineri opozanți și a executat numeroși participanți la revolta din Dey, precum și membri ai Organizației Mujahedinilor Poporului din Iran.

În aceleași condiții, regimul menține de luni de zile membrii Basij pe străzi pentru a împiedica izbucnirea revoltelor și, printr-o serie de tactici, inclusiv închiderea propriului Parlament controlat, încearcă să împiedice escaladarea conflictelor dintre facțiunile sale.

Au distrus bombardamentele Statelor Unite și Israelului arsenalele armatei și ale Gardienilor Revoluției? Cât timp mai pot rezista aceste forțe?

Este foarte clar că aparatul militar al regimului, în special Corpul Gardienilor Revoluției, a primit lovituri grele. Un număr semnificativ dintre cei mai înalți comandanți ai Gardienilor Revoluției au fost uciși.

Economia regimului se află în pragul colapsului, iar prețurile celor mai de bază produse alimentare cresc într-un ritm alarmant.

Deși acest regim s-a menținut la putere doar prin masacrarea populației nemulțumite și prin deschiderea țării către un război extern — lucru care, desigur, nu poate dura — schimbarea va fi realizată de popor și de rezistența organizată.

De la începutul războiului și după ce regimului aflat la putere la Teheran i s-a cerut să oprească execuțiile, câți civili și câți membri ai Organizației Mujahedinilor Poporului din Iran (MKO/MEK) au fost executați?

Începând cu 19 martie, am asistat la un val de execuții politice în Iran fără precedent din vara anului 1988.

În acel an, în urma înfrângerii regimului în războiul Iran-Irak, Ruhollah Khomeini, fondatorul actualului regim, a emis un ordin pentru masacrarea tuturor prizonierilor politici care își mențineau pozițiile. În decurs de câteva luni, aproximativ 30.000 de prizonieri politici, dintre care majoritatea erau activiști ai Organizației Mujahedinilor Poporului din Iran, au fost masacrați.

În acest an, până în prezent, aproape 40 de prizonieri politici au fost executați, dintre care 9 erau membri ai Organizației Mujahedinilor Poporului din Iran. Cea mai mare parte a celorlalte victime este formată din tineri rebeli care au participat la revolta din ianuarie 2026 cu scopul de a răsturna regimul.

Citește și: Iran construiește o rachetă intercontinentală de 15.000 km pentru a ataca SUA. Ce țară îi oferă tehnologia

În prezent, cel puțin 50 de prizonieri politici, dintre care o parte importantă sunt activiști afiliați Organizației Mujahedinilor Poporului din Iran, iar unii dintre ei sunt femei, se confruntă cu condamnări la moarte.

Regimul, care se teme profund de perspectiva unei noi revolte mult mai ample aflate în pregătire, încearcă prin acest val de execuții să împiedice formarea unei revolte care ar putea fi mult mai mare decât cele precedente și, de asemenea, să împiedice aderarea unui număr mai mare de tineri la rezistența organizată.

Care ar putea fi soluția pentru realizarea schimbării regimului în Iran?

Soluția la criza iraniană nu este continuarea politicii de conciliere și concesii și nici războiul extern, ci schimbarea realizată de poporul iranian și de rezistența sa organizată.

Această soluție are mai multe componente:
Extinderea revoltelor și conectarea protestelor economice și sociale cu revendicarea politică privind răsturnarea întregului sistem velayat-e faqih.

Consolidarea rezistenței organizate și a unităților de rezistență din interiorul țării, astfel încât protestele populare să poată rezista represiunii.

Intensificarea izolării politice și economice a instituțiilor represive, în special a Gardienilor Revoluției și a Ministerului Informațiilor, precum și împiedicarea activității rețelelor de spionaj și terorism ale guvernului în afara Iranului.

Recunoașterea dreptului poporului iranian de a se confrunta cu Gardienii Revoluției și cu celelalte forțe represive și de a răsturna regimul.

Potrivit planului Consiliului Național al Rezistenței pentru perioada de tranziție a puterii către popor, după căderea regimului, un guvern interimar ar urma să administreze țara pentru o perioadă de maximum șase luni și să organizeze alegeri libere pentru formarea unei Adunări Constituante. Forma finală a guvernării ar urma să fie stabilită prin votul liber al poporului.

Programul în zece puncte prezentat de Maryam Rajavi, președinta aleasă a Consiliului Național al Rezistenței, pune accentul pe o republică bazată pe votul universal, alegeri libere, separarea religiei de stat, egalitatea dintre femei și bărbați, autonomia naționalităților oprimate în cadrul integrității teritoriale a Iranului, abolirea pedepsei cu moartea, independența sistemului judiciar și un Iran fără arme nucleare.

Potrivit CNN, CENTCOM a cerut analiștilor militari să propună noi modalități de exercitare a presiunii asupra Teheranului, în condițiile în care atacurile aeriene nu au reușit să ducă la un acord. Aveți, în calitate de forțe de opoziție, vreo propunere sau idee în acest sens?

Strategia corectă pornește de la înțelegerea rolului special al rezistenței organizate și de la faptul că schimbarea se va realiza prin răsturnarea acestui regim de către popor și rezistența organizată.

În acest sens, propunem următorii pași practici:

Declararea unui sprijin explicit pentru dreptul poporului iranian de a schimba regimul și de a se apăra împotriva aparatului represiv;

Acordarea unui sprijin politic rezistenței populare organizate a Mujahedinilor Poporului din Iran din interiorul țării și unităților de rezistență;

Citește și: Operațiune ca-n filme pentru evacuarea lui Trump din Turcia. Liderul SUA, ascuns într-un container de catering

Impunerea unor sancțiuni complete asupra sectorului petrolier și financiar al regimului, deoarece cea mai mare parte a bugetului regimului este cheltuită pentru armament, pentru eforturile de supraviețuire a regimului și pentru procurarea mijloacelor de represiune internă, și nu pentru îmbunătățirea condițiilor de trai și a bunăstării generale a populației;

Sprijinirea accesului liber al poporului iranian la internet și la comunicații securizate în timpul protestelor;

Expulzarea agenților Ministerului Informațiilor și ai Gardienilor Revoluției din țările occidentale și închiderea centrelor care au devenit paravane pentru activități de spionaj, terorism sau propagandă;

Introducerea pe agenda Consiliului de Securitate al Organizației Națiunilor Unite a cazurilor de încălcare a drepturilor omului, a masacrului din 1988 și a execuțiilor prizonierilor politici;

Recunoașterea guvernului interimar al unei republici democratice bazate pe programul în zece puncte prezentat de Maryam Rajavi.

Trump și-a repetat afirmațiile conform cărora Iranul „nu are marină, nu are forțe aeriene, soldații rămași nu sunt plătiți, iar Gărzile Revoluționare fug. «Conducerea» lor este, în cel mai bun caz, incertă, nu au bani, iar țara este terminată. Tot ce au sunt știri false și o inflație de 300% care se înrăutățește! Iranul este numai vorbe și nicio acțiune, agresorul din Orientul Mijlociu nu mai există. Slavă lui Allah.”