Dacă nu ar fi aparenta performanță în atragerea fondurilor pentru agricultură, România ar fi umilită de Bulgaria în ceea ce privește absorbția fondurilor de coeziune. Situația este identică și dacă ne raportăm la Polonia.
Ue
Să nu ne închipuim că toți oamenii din țara asta sunt înspăimântați de mahmureala ideologică a găștii socialis-toide - nu toți au comemorat, de exemplu, nebunia mineriadelor, nu toți au fost îngrețoșați de bătaia de joc pe care aceeași gașcă a administrat-o Simonei Halep.
După 18 luni de la câștigarea alegerilor, Dragnea a acumulat o putere politică mai mare decât președintele României. Klaus Iohannis a devenit un spectator obligat să semneze ceea ce îi trimit un Parlament și un Guvern aflate sub autoritatea șefului PSD.
Cu toate acestea, abia în martie 2014 a început să dea cu adevărat roade prietenia lui Orbán cu Kremlinul. Atunci, trupe ruseşti în uniforme fără însemne au invadat Peninsula Crimeea.
Eurostat arată că România are cea mai mare migrație a forței de muncă, în spațiul UE.
O Românie cu valorile răsturnate. Asta e țara în care trăim după trei decenii de când credem că suntem liberi. O Românie în care ni se explică cum fărădelegea, tupeul, minciuna sunt normalitatea.
România a pus umărul, alături de Ungaria și Cehia, la blocarea unei declarații comune a Uniunii Europene, prin care statele-membre ar fi urmat să condamne decizia SUA de a-și muta ambasada de la Tel Aviv la Ierusalim.
Prea mare și prea importantă pentru a fi ignorată pe plan european, dar totuși prea mică pentru a face jocurile, Polonia își trăiește cu fiecare generație, în versiuni reînnoite, drama puterii de nivel mediu și „vocația împotrivirii“ față de Marile Puteri.
