Sunt cozi kilometrice la frontierele din Austria și Cehia, după ce Viena a decis să introducă controale. Miza Schengen se dimininuează după ce tot mai multe state instaurează controale de teama migranților.
În 2019, ajungeam în Belgrad pentru prima dată. Înainte de 1989, priveam către Iugoslavia cu respect și admirație. Îi admiram pe sârbi pentru lupta lor împotriva nemților din al doilea război mondial și îl respectam pe Tito ca pe liderul pe care România nu îl avea.
Anul 1990 reprezintă un moment de cotitură în percepția față de mineri. Sabia cu două tăișuri, ridicată atunci de ei, ne-a răpit 30 de ani ca națiune, dar a însemnat și pentru ei începutul sfârșitului.
Am copilărit într-o perioadă în care minerul era un simbol și mineritul o prioritate națională. Treizeci de ani mai târziu, exploatările miniere de cărbune din România sunt pe cale să își închidă porțile pentru totdeauna.
Uitat, distrus în mod sistematic în perioada comunistă, îmbătrânit, depopulat, sluțit de planuri urbanistice catastrofale, satul românesc este totuși ceea ce ne diferențiază ca nație într-o lume din ce în ce mai ruptă de tradiții.