Într-o analiză pentru Newsweek România, Sergiu Moroianu găsește conexiuni între inflația de cuvinte, monetară, a diplomelor și din legea penală.
„Începând cu Big Bang-ul care, se spune, i-ar fi dat naștere acum 13,6 miliarde de ani, Universul se “umflă”. Fenomenul inflației există deci dintotdeauna! În afară de aspectul sau cosmologic, el se manifestă sub diverse forme în societatea noastră modernă.
Inflația monetară
Banii de hârtie, nelegați de vreo valoare stabilă, se devalorizează aproape fără încetare, cu excepția unor scurte perioade de deflație. Este cunoscutul fenomen al inflației: Un leu de azi nu valorează decât 96 de bani de anul trecut. În 2004, un leu mai valora cât 1/24 dintr-un ban din 1989, ceea ce a condus la introducerea RON = 10.000 ROL. Un dolar de azi mai face doar cât 2 cenți din 1920! Chiar monezile din material prețios sunt supuse inflației. O liră sterlină însemna la origine în Evul Mediu o “livră”, sau 450g, de argint pur. Astăzi, cu o liră sterlină se mai pot cumpăra doar 2 g de argint, de 200 de ori mai puțin.
Inflația diplomelor
Dacă acum 100 de ani o diplomă de Bacalaureat era ceva remarcabil, astăzi numai elevii foarte slabi și în același timp absurd de cinstiți nu o pot obține. Din 1900 în 1989, în România s-au acordat în total 2000 de titluri de doctor. Doar în anul 2012 s-au acordat peste 5000! Politicieni, fotbaliști, sportivi, polițiști, interlopi: toți primesc la cerere acest titlu, care se golește de vechiul sens și coboară la nivelul bacalaureatului din 1920, sau poate chiar mai jos.
Citește și: Moroianu - rectorii pe viață produc plagiatori
Inflația notelor
În Franța, nota 16/20 este considerată foarte bună, iar nota maximă este acordată numai în cazuri cu adevărat excepționale. În schimb, în SUA, notele, inițial de la A la F, s-au concentrat în zona superioară. Nota A înseamnă doar că studentul este serios și muncește, fără a fi neapărat talentat, iar F este o notă de-a dreptul intolerantă care va fi în curând scoasă în afara legii. În România, unde pe vremuri fusese imitat modelul francez, avem anual mii de copii care termină clasa a 8-a cu 10 pe line, un rezultat care ar fi absurd în Franța: chiar într-o țară ca a noastră, știm că nu pot exista anual 1000 de genii absolute precum Mozart, Euler sau Leonardo da Vinci!
Inflația cuvintelor
În latina bisericească, cuvântul “Dominus” era folosit cu referire la Hristos, respectiv la Dumnezeu Tatăl. De aici, forma Dominus Deus, care în română a devenit Dumnezeu. În Evul Mediu, domnitorul era numit “Domn” ca atotputernic locțiitor al lui Dumnezeu pe Pământ. Cu timpul, boierii s-au numit și ei domni, în opoziție cu “prostimea”. Au devenit apoi domni și cei care nu erau boieri, dar se îmbrăcau nemțește. În secolul XX am devenit “tovarăși”, pentru ca azi să fim toți domni! Numai femeile, desigur, nu sunt domni. Chiar și cel mai respingător și decăzut exemplar al speciei umane este “domn” dacă își poate demonstra apartenența la genul masculin. Ba chiar, nu ne-ar surprinde ca un urangutan inteligent să fie numit “domnul maimuță”. Iar în Moldova, cuvântul “dânsa”, o contracție formată de la “domnia sa”, se acordă fără discriminare până și gâștelor.
Inflația titlurilor
Director înseamnă, la origine, șeful cel mare. Apoi directorul adjunct s-a numit și el tot “director”. Directorii de departamente au devenit, firesc, și ei directori. Cu timpul, în SUA s-a ajuns ca până și un post de începător, pentru persoane proaspăt ieșite de pe băncile scolii, să fie numit pompos “Director” pentru a da bine pe cartea de vizită! Situația asta conduce la confuzii privind identitatea adevăratului director, dar gâdilă strașnic orgoliul tuturor angajaților! “Domnule Director, câte lire sterline costă nota maximă la doctorat?” Iată o frază care ar fi avut cu totul alt înțeles acum 300 de ani! Cuvintele au rămas aceleași, dar inflația le-a schimbat sensul.
Citește și: De ce are România note slabe la testele PISA
Inflația în legea penală
Închisoarea pe viață reprezenta în vechime o pedeapsă chiar mai crudă decât pedeapsa capitală. Ea însemna o agonie lentă, fără speranță, într-o închisoare insalubră, cu rații alimentare infime. La Telega, condamnații aveau o speranță de viață de 7 luni (atât a supraviețuit Dinu Păturică, timp în care a reușit chiar să se pocăiască). Era și normal, întrucât ei erau fie coborâți într-un puț de mină părăsit, fără perspectiva de a mai vedea vreodată lumina soarelui, fie suspendați în niște cuști din nuiele, expuși intemperiilor.
Ca în toate domeniile, și închisoarea pe viață a devenit mai umană. Mai întâi, s-au îmbunătățit condițiile de detenție. Alimentele au devenit mai consistente, cazarea mai confortabilă. Apoi munca silnică a fost interzisă în interesul drepturilor domnilor deținuți. Pedeapsa pe viață există încă, dar are sensul de 20 de ani de închisoare. Iată ce ne spune art 55 din codul penal:
“Cel condamnat la pedeapsa detențiunii pe viață poate fi liberat condiționat după executarea efectivă a 20 de ani de detențiune, dacă este stăruitor în muncă, disciplinat și dă dovezi temeinice de îndreptare, ținându-se seama și de antecedentele sale penale.”
În blândele țări nordice Danemarca și Finlanda, eliberarea condiționată a unui condamnat pe viață poate avea loc după numai 12 ani! Să tot fii ciocoi în condițiile acestea! Se pune pe bună dreptate întrebarea ce înseamnă o condamnare la 20 de ani de închisoare, dacă închisoarea pe viață înseamnă 20 de ani? Tot codul penal ne lămurește: un condamnat poate în anumite condiții să își înjumătățească această pedeapsă. În cazul pedepselor de sub 10 ani, legea este și mai clementă: dacă se comportă bine, muncește și are peste 60 de ani, condamnatul poate scăpa efectuând numai 1/3 din pedeapsă.
Continuând în acest fel, ajungem la pedepsele de 3 ani sau mai mici. Aici lucrurile devin mult mai clare: aproape din oficiu, acestea sunt suspendate. Ajungem astfel la noțiunea aparent contradictorie de “închisoare cu executare”, opusa celei “cu suspendare”.
Cred că dl Dinu Păturică ar fi râs pe cinste de o așa idee năstrușnică!
Legea a găsit multe alte căi să devină cât mai aspră în teorie și cât mai blândă în practică. Să spunem că un individ comite simultan 5 infracțiuni care îi aduc 5 condamnări, fiecare între 2 și 3 ani. Ați putea crede că va face vreo 12 ani de închisoare? Aș! Nici pomeneală. Omului nostru i se vor contopi pedepsele până la cea mai aspră (o idee pentru legiuitor: ce-ar fi ca de acum înainte să se contopească pedepsele astfel încât să fie reținută cea mai blândă? Nu ar fi asta în interesul domnilor și doamnelor infractori? Temă de gândire pentru domnii deputați.)
O ultima observație: legea permite domnilor deținuți să își scurteze pedepsele dacă scriu cărți sau articole științifice. Cum de multe ori deținuții fie sunt deja doctori, fie lucrează la un doctorat, această cerință le cade cum nu se poate mai bine. Celor care nu se descurcă singuri le rămâne posibilitatea să plătească câteva sute de lire sterline unui alt domn care să le scrie efectiv lucrările.
Inflația legislativă
Dacă în domeniul penal inflația privește conținutul, în domeniul legislativ ea îmbrăcă aspectul cantității. Țara noastră se mândrește cu 157856 titluri de acte (normative, individuale și internaționale) emise începând din 1864 până în iunie 2020. Dintre acestea, 1926 acte datează dinainte de 1989, în timp ce anual sunt emise aproximativ 7000 de noi acte.
(Observație: evoluția numărului de legi pare strâns corelat în timp cu cea a numărului de doctori; nici nu e de mirare, deoarece ambele sunt manifestări ale fenomenului inflației).
Un român care ar citi 10 legi pe zi ar avea nevoie de vreo 40 de ani pentru a le parcurge pe toate. Însă pentru a le și înțelege i-ar trebui ani buni de studii juridice, poate chiar și un doctorat! Ceea ce nu mai e chiar așa de greu, în ultimul timp. Partea bună e că, pe măsură ce creste numărul de legi, scade severitatea cu care sunt pedepsite încălcările lor.”
Medaliat cu aur la Olimpiada Internațională de Matematică, Sergiu Moroianu și-a obținut doctoratul la MIT și este în prezent Cercetător Științific 1 la Institutul de Matematică al Academiei Române. Este unul dintre fondatorii Școlii Normale Superioare București.
