Recent, a lansat volumul „Decadențe” (Editura Neverland, 2020) o „poveste a slăbiciunilor omenești”, așa cum îi place să-l caracterizeze.
Volumul vorbește despre derapajele din viața tinerilor și felul în care fiecare dintre noi contribuim la parcursul sinuos și uneori bolnav al celor pe care de fapt îi iubim atât de mult. Bazată pe fapte reale, este prima carte dintr-o serie de patru, care spune povestea unei adolescente vulnerabile, ce alege calea drogurilor și a prostituției.
Daniela Bordei a acordat Newsweek România un interviu în care vorbește despre dependențele tinerilor.
Newsweek România: Doamnă Daniela Bordei, cum este să lucrezi cu „tinerii din ziua de azi”, ca să citez o sintagmă la modă?
Daniela Bordei: Trăind printre tineri ajungi să deprinzi felul lor de a gândi și să încerci să îi înțelegi. Nu e ușor să te întorci în timp la vremea când aveai vârsta lor, cum nu e ușor nici să priveșți degradarea sau drama unora dintre ei.
Profesorii sunt un fel de psihologi cu normă întreagă, atâta doar că nu toți cei care ocupă locul de la catedră aleg să se implice în bătăliile nevăzute și neștiute de nimeni ale tinerilor și dincolo de programa analitică sau incinta instituției de învățământ unde performează. Nu e ușor să fii tânăr. N-a fost niciodată. Parcă acum însă e mai greu că oricând. Cum, de altfel, nu este ușor să fii părinte în ziua de azi.
De ce?
Părinții sunt prea înghesuiți în programe de formare profesională, cursuri de tot felul, ambiții de a demonstra capacități organizatorice deosebite, care să le furnizeze poziții cât mai înalte în ierarhiile mulținationalelor, sau pur și simplu vlăguiți de lupta permanentă pentru mai mult și mai bine.
Ei pierd din vedere cel mai valoros produs al lor: copilul. Nu haina de firmă este importantă, nici telefonul de ultimă generație, șoferul personal, bona sau cardul doldora de bani ajută la evoluția lui sănătoasă și temeinică. Nici încercarea unora dintre părinți de a fi cool cu orice chip, a căror permisivitate depășește chiar și cele mai optimiste așteptări ale odraslelor.
Nici măcar raportul telefonic săptămânal sau lunar al dirigintelui, de cele mai multe ori o analiză seacă a unor note, obligații achitate, sau, rareori, opinii legate strict de timpul petrecut în școală de tineri.
Ei au nevoie de noi altfel. Dedicat și consistent. Ei vor să te simtă părtaș la uimirile, bucuriile, eșecurile, neajunsurile, neputințele, fricile și zbaterile lor. Ei au nevoie să îi asculți, să te pui în pielea lor, să rezonezi cu ei și să îi înveți cum să trăiască frumos.
Cum pot învăța părinții această meserie?
Nimeni nu ne învață să fim părinți. Nici pe profesori cum să facă față unor provocări ale elevilor care depășesc uneori cu mult aria de interes școlar. Și totuși, nici unii dintre noi nu avem voie să uităm de aceșți adolescenți minunați, prea mici că să fie mari și prea mari ca să mai fie mici, care au nevoie de noi că să nu rateze drumul către reușită, alegând promiscuitatea, minciuna și abandonul.
Dincolo de aparențe, ei deseori se pierd alegând calea ușoară, a unor grupuri mediocre, în care se simt puternici, sau unde îi fac puternici stimulentele care devin în timp dependențe și care îi duc spre situații imposibil de gestionat.
Citește și:
„Cuibulețul“ pro-NATO din care tinerii își iau zborul la studii în Occident
Care sunt cauzele dependențele în rândul tinerilor?
Cauzele sunt multiple, de la familii destrămate, singurătate, anxietate, lipsa de atenție din partea părinților, frici de tot felul, nevoia de validare a unor calități pe care nu și le pot dezvolta altfel, timiditatea, aspectul fizic, până la neîncredere, stres sau controlul exacerbat al adulților care le îngrădește libertatea.
Unii bravează dând pe gât pahar după pahar până ajung să se simtă puternici, alții aleg să trăiască virtual într-o lume iluzorie a drogurilor unde își construiesc un refugiu precar. Dramele lor sunt dramele noastre. Eșecul din viețile lor este eșecul propriei noastre existente.
Și cum pot fi evitate situațiile în care tinerii alunecă spre dependențe?
Nu cred că ar trebui să dau eu verdicte sau să îmi exprim opinii, dar, după atâția ani de muncă la catedră și după atâtea exemple de tot felul, am învățat câteva lucruri simple.
Un copil nu e o păpușă pe care o pui într-un loc și o muți după bunul plac. Nu are nevoie să te simtă că pe un polițist pe urmele lui. Atunci va face tot ce îi va sta în putință să te rănească și să se rănească, răspunzând astfel presiunii pe care o pui pe el.
Un tânăr are nevoie de libertate și încredere, de dragoste din aceea simplă și directă și de înțelegerea părinților. Să simtă și să creadă că poate oricând să vină și să spună ce are pe suflet, chiar dacă a greșit.
Constant și discret, adultul trebuie să cunoască grupul de prieteni în care se învârte adolescentul, preocupările lor și vulnerabilitățile, precum și situația din familia fiecăruia, astfel ajungând să evite situațiile nedorite.
Pe de altă parte, crescut prea strâns și lipsit de experiențele firești ale unor tineri, doar închis între cărți și sufocat de teama de a nu dezamăgi, tânărul va ajunge o victimă sigură când va rămâne singur, neadaptat, nesigur pe el și va constata că nu își găsește locul în afara familiei.
Școala străzii, a orașului, a locului de muncă de mai târziu nu se pot deprinde de la sine și nici din manuale. Inteligența emoțională este singura care îl face pe adolescent stăpân pe deciziile lui și îl ajută să evite tentațiile inerente vârstei.
Un copil cu care se discută deschis și care experimentează în familie situații cu care se va confrunta ulterior nu va fi curios și va cunoaște măsura, alegând să trăiască bucurându-se de viață și de realizările lui.
Ce efect au dependențele asupra vieții tinerilor?
Comportamentale și psihologice. Dependențele ajung să interfereze cu viața și activitatea celor care suferă de ele. M-a impresionat felul în care trăiesc acești tineri și am stat de foarte multe ori de vorbă cu ei. Copii de tot felul, săraci, bogați, frumoși, deștepți, naivi, timizi, puternici, fete, băieți, gay.
Unii dintre ei realizează pericolul dependențelor și încearcă să păstreze controlul. Ar trebui să fie mai des puși în situația de a comunica, de a găsi un sens existenței lor dincolo de școală, de a-și descoperi pasiuni și talente, de a găsi acel ceva care ne face pe fiecare dintre noi unici.
Dependențele sunt precum atașamentele. Când ești bine și acceptat, când te simți iubit și important pentru ceilalți ești atașat de ei și de fericirea care ți-o aduc. Când, dimpotrivă, ești deprimat, respins, izolat și desconsiderat, vei cauta atașamentul unor lucruri care să îți aducă ușurarea. De aici dependența de droguri, alcool, jocuri de noroc, pornografie, etc.
Ce concluzii trebuie să tragem din asta?
Oricât de mult i-am iubi pe copiii noștri, trebuie să le lăsăm suficient spațiu de manevră, având însă grijă ca anturajul lor să nu fie unul care să le producă deprimare și senzația de eșec și izolare. Un tânăr care se simte bine și comunică deschis, are pasiuni și îndrăznește, nu va cauta niciodată refugiu în altceva decât în cei dragi, în el și în ceea ce face.
https://newsweek.ro/resize/X7hKFtLjEINDlaojdoA17MOe7Y7Poxg1SinNawqhYE8/rs:fill:800:0:1/g:ce/aHR0cHM6Ly9uZXdzd2Vlay5yby9zdG9yYWdlL21lZGlhLzIwMjAvQXVndXN0LzBlNTE2YzE0YTBhZTk2MjY3NmU1MjdmNTA3MzdmYzEwLnBuZw.webp
