Victimele naționalizării comuniste încă mai stau în picioare. Până apare un investitor imobiliar
Vara anului 1948 este cunoscută în istorie mai degrabă pentru jaful declanşat de regimul comunist impus de armata sovietică „eliberatoare”. Teoretic, procesul s-a numit „naţionalizare”, doar că nimeni dintre proprietarii întreprinderilor n-a văzut vreun leu.
Dacă vedeţi o stradă care poartă numele 11 Iunie, să ştiţi că nu se referă la debutul naţionalizării, în 1948, ci mai probabil la adoptarea primei constituţii din Principatele Române. Proclamaţia de la Islaz a fost semnată în această zi din 1848 de domnitorul Gheorghe Bibescu. În Iaşi a existat o stradă 11 Iunie, fără precizarea anului. Astăzi poartă numele primului preşedinte al Parlamentului României Mari, Vasile Stroescu, şi se află lângă Filarmonică. Revenind, prin Legea 119/11 iunie 1948, au fost confiscate nu mai puţin de 1.060 de întreprinderi industriale, bancare sau de asigurări. Cinci dintre ele, de fapt şase - a şasea fiind un „bonus” neinclus în lege -, erau din Iaşi. Ce s-a ales peste timp din ele: care mai rezistă şi care nu?
Continuarea, în Ziarul de Iași.
