Prin "preţuri", la orice asigurare înţelegem prima de asigurare corespunzătoare sumei asigurate, adică suma maximă până la care se poate face despăgubirea (pe care asigurătorul o numeşte, în termeni tehnici/juridici, dezdăunare).
Preţurile RCA nu trebuie plafonate
Principiul după care funcţionează aceste poliţe non-viaţă, ca şi orice alte poliţe, e că un număr mare de clienţi cotizează cu sume foarte mici de bani, comparativ cu sumele asigurate de la fiecare dintre ei.
Volumul despăgubirilor trebuie să fie mult sub volumul primelor luate de la asiguraţi, altfel asigurătorul intră în criză, neputând să despăgubească, intrând în incapacitate de plăţi. Ca City Insurance sau Euroins.
La producerea evenimentului asigurat, contra unei prime de asigurare mici, cel păgubit este despăgubit, în limita sumei asigurate.
Raportul dintre prima plătibilă la o poliţă şi suma asigurată este calculat de nişte matematicieni mai speciali, numiţi actuari, care lucrează la asigurători şi sunt plătiţi de ei, pentru asta.
De ce au intrat în criză City Insurance şi Euroins
În ultimii ani, cele două "vedete" ale subpieţei RCA au fost City Insurance şi Euroins. Ambele au făcut aceeaşi eroare de strategie de business: prima de asigurare prea mică.
Din acest factor de intrare, au rezultat alţi doi: un volum prea mic de bani colectaţi din prime de asigurare; un număr prea mare de clienţi.
Era previzibil că mai devreme sau mai târziu cele două companii vor fi intrat în criză: la cât de mare era numărul de asiguraţi, numărul de evenimente asigurate produse ducea la prestaţii, adică dezdăunări, nesustenabile.
Citeşte şi: ASF propune ca tarifele polițelor RCA practicate de asiguratori să rămână cele din martie 2022
Puţină lume mai ţine minte astăzi că, în urmă cu vreo două decenii, un alt asigurător, Croma, a intrat în incapacitate de plăţi din acelaşi motiv. Şi nu este singurul.
ASF este de vină, credem noi, cel puţin pentru că, după experienţa cu City, a permis Euroins să practice aceleaşi tarife extrem de mici (adică aceleaşi prime de asigurare de dumping), cu rezultatul previzibil care se constată acum.
Fără mercurial
În acest moment, PSD presează ASF pentru o plafonare a tarifelor la poliţele RCA, la nivelul de anul trecut, în timp ce PNL se opune pe jumătate, în surdină, scindat în două facţiuni.
O plafonare a tarifelor ar fi un dezastru pentru piaţa RCA, din mai multe motive.
În primul rând, în principiu (şi lucrul este valabil şi pe această piaţă), orice plafonare duce finalmente la inversul a ceea ce se doreşte: creşteri de preţuri.
Citeşte şi: La ce valori vrea ASF să plafoneze prețurile RCA. Valentin Ionescu: Nu vrem să mai crească tarifele
Este un lucru ştiut şi verificat: dacă pe o piaţă nu asculţi de legea cererii şi ofertei, în final se ajunge chiar şi la falimente, iar preţurile explodează.
Pe piaţa RCA, preţurile actuale nici măcar nu includ factorii de input asociaţi creşterilor generate de criza începută după februarie 2022. Ei de-abia de-acum se vor manifesta.
Pe de altă parte, un mercurial cu preţ maxim admisibil ar putea să ducă la ieşirea de pe piaţă a unor asigurători, în primul rând pentru că aceştia, chiar dacă fac nişte scoruri frumuşele din primele încasate la poliţele RCA, de două ori pe an, când se plătesc ratele, au portofolii de asigurări non-viaţă, exclusiv RCA, şi de viaţă şi nu au nevoie să rişte pierderi, pe o piaţă cu mercurial.
PAID şi poliţele obligatorii de locuinţe
Un exemplu de piaţă cu mercurial care nu e viabilă este cea a poliţelor obligatorii de locuinţe, unde legiuitorul a găsit alte metode, de obligare a românilor să se asigure.
Asigurătorii şi-au făcut în comun o societate, PAID, unde au izolat igienic acest nucleu de poliţe perdante, cu primă de asigurare prea mică şi sumă asigurată pe potrivă, pentru a nu avea pierderi.
Un alt efect va fi că, la producerea unui accident, pe dezdăunarea făcută la o poliţă, banii daţi de asigurător service-ului nu vor fi suficienţi pentru repararea vehicului.
Sau vor fi suficienţi, cu compromisuri calitative importante, adică cele mai ieftine componente existente pe after market, manoperă mică, din care rezultă prestaţie proastă, de unde vor rezulta maşini cu defecte şi noi accidente, asigurate sau nu.
Până la urmă, sub presiunea realităţilor subpieţei RCA, ASF va fi nevoită să dea drumul la refacerea legăturii dintre cerere şi ofertă, iar atunci preţurile vor exploda la cote pe care nu ni le putem imagina azi.
Piaţa liberă, cu eventuala subvenţionare
O alternativă ar fi lăsarea pieţei libere (evident, fără abuzuri şi speculaţii de piaţă, din partea asigurătorilor, este treaba ASF să vegheze la aceasta), cu subvenţionarea unei părţi a primei de asigurare de către stat.
Dar volumul de bani necesari este enorm şi numai Guvernul poate face un studiu de impact, din care să vadă dacă poate să suporte pentru o perioadă limitată de timp astfel de plăţi.
Iar aici ajungem la o altă chestiune: prin 2019, experţii constatau că, aşteptându-se la venirea unei crize (chiar dacă nu ştiau că vor veni două crize suprapuse), unele state occidentale aveau excedent bugetar, la care lucraseră ani în şir.
Olanda avea în anul 2019 excedent 1,8%, iar în 2021 deficit -2,6%. Norvegia avea 6,6%, iar în 2021 - 10% excedent. Germania avea în 2019 excedent 1,6%, iar în 2021 deficit -3,7%. România avea în 2019 deficit -4,3%, iar în 2021 -7,1%. Situaţia e tot pe deficit, la noi, şi acum.
Ce înseamnă asta? Excedentul îţi permite ca, atunci când apar astfel de situaţii (coronacriză, război), să faci plăţi de protecţie socială. Dacă tu, stat, îţi măreşti prea mult deficitul, la cote excesive, trimiţi ţara într-o criză profundă, pentru că deficitul trebuie finanţat. Sunt datorii care trebuie plătite.
Aşadar, statul ori lasă subpiaţa RCA liberă şi, eventual, dacă decide că poate, subvenţionează o parte din prima de asigurare de la RCA, ori face plafonarea, care va avea un efect dramatic, arătând ca maşina din imagine.
