Marea evaziune pe 4 roți: Unii îşi iau maşini de lux, pe firmă, românul de rând plătește tot
Te plimbi prin oraș și vezi bolizi de sute de mii de euro. Limuzine lucioase, SUV-uri cât un bloc, mașini sport ce sfidează orice logică economică. Te întrebi cine le cumpără? Răspunsul o să te șocheze: nu le cumpără patronul, din banii lui, ci firma sa.
Dacă tu, cetățean cinstit, care muncești opt ore pe zi, vrei să-ți iei o barcă de lux sau un vapor, să te plimbi pe Dunăre, pui ban pe ban, plătești prețul întreg, din buzunarul tău, și mai achiți și TVA statului.
Dacă ești patron cu lipici şi ai un economist abil, povestea se schimbă radical: cumperi vaporul (sau tancul de pe șosele) pe firmă. Ce înseamnă asta?
TVA de 21% se întoarce în buzunarul tău, prețul se deduce din impozitul pe profit, iar combustibilul și reparațiile devin cheltuieli de funcționare. Practic, statul îți subvenționează luxul. Și de aici începe tot spectacolul.
Marea evaziune pe 4 roți: Unii îşi iau maşini de lux, pe firmă, românul de rând plătește tot
O firmă de apartament, poate una care are profit zero sau chiar datorii la stat, se trezește brusc proprietară de limuzină. Pe hârtie, e mașină de serviciu; în realitate, e mașina cu care patronul își duce copiii la școală și merge la mare.
Cum funcționează schema: Statul (prin ANAF) le permite firmelor să-și deducă cheltuielile legate de activitatea economică. Adică, dacă ai nevoie de o dubă, ca să transporți marfă, e normal să pui benzina și reparațiile pe firmă.
Abuzul este că „băieții deștepți” au tradus legea în felul lor: „Dacă am firmă, înseamnă că tot ce cumpăr e pentru firmă”.
Citeşte şi: Cum poţi da faliment, dacă aduci şampanie pe firmă, din străinătate, şi nu faci ce trebuie?
Așa se face că un bolid de lux vine la pachet cu TVA dedus de la stat (adică banii care trebuiau să meargă la școli și la spitale) și cu combustibilul decontat lunar. Iar bolidul acela are cilindree serioasă, consumă de rupe.
Inspectorii fiscali nu stau degeaba. ANAF a pornit controale drastice, tocmai pentru a opri această portiță, prin care bugetul de stat este păgubit pe bandă rulantă.
Se verifică scopul economic – adică ce legătură are limuzina de lux lucioasă cu obiectul de activitate al firmei. De exemplu, cum te ajută o mașină sport de 250.000 de euro să vinzi consultanță sau materiale de construcții?
Citeşte şi: Facturi fictive de 7 milioane de lei și evaziune fiscală: schema unui comerciant pentru a fenta taxele
Sau cum poţi să faci curierat cu un vapor de 3.500 cmc şi geamuri fumurii, care nu e bun nici la transportul caselor de bani. Problema este că controlul fiscal este greu, pentru că inventivitatea patronilor e mare.
Ei au bani, cu care angajează cei mai buni consultanţi fiscali. Aşa că găsesc mereu o hârtie, un contract de comodat sau o chichiță, prin care să păcălească sistemul. Este o formă mascată de evaziune fiscală, desigur.
Concluzia este că, în timp ce ANAF se luptă cu evaziunea aceasta pe patru roți, omul de rând, care muncește pe un salariu cinstit și își ia o mașină second-hand, din economii, plătește taxe la virgulă, taxe pe combustibil, impozite locale și își rupe mașina în gropi.
Evident că este o luptă ce nu se termină niciodată, dar aici intră în acţiune legiuitorul, care trebuie să rafineze legislaţia fiscală, astfel încât, de câte ori experţii fiscali descoperă noi portiţe legale, să le închizi rapid aceste căi de a face balet pe bani.
