Cristian Păun: Salariul minim, crescut ca să-i ajute pe cei mai săraci, îi va lăsa fără job chiar pe aceştia

Profesorul Cristian Păun a declarat pentru Newsweek România că majorarea salariului minim e o măsură populistă, ce se întoarce exact contra celor cărora ar trebui să se adreseze: cei mai săraci angajaţi, care sunt în pericol să fie concediaţi în perioada următoare.

Păun a explicat Newsweek România că oricum sectorul privat este sub o presiune uriașă, în acest an, iar majorarea salariului minim, de la 1 iulie, reprezintă un factor de stres economic în plus, pe umerii antreprenorilor.

Această evoluţie economică riscantă are loc într-o ţară în care majoritatea economiei este una de lohn. Concret, firmele autohtone produc doar pe comandă pentru branduri străine, folosind materie primă importată și mână de lucru locală ieftină. Sintetic, asta înseamnă: valoare adăugată mică, profitul pleacă integral în afară și o vulnerabilitate uriaşă în fața concurenței regionale.

Cristian Păun avertizează: Salariul minim, crescut ca să-i ajute pe săraci, îi lasă fără job chiar pe aceştia

De la 1 iulie 2026, salariul de bază minim brut pe țară a crescut cu 275 de lei (+6,8%), de la 4.050, la 4.325 de lei brut. Este în regulă această creştere pentru mediul de afaceri?

Nu, pentru că firmele românești resimt deja presiunea celei mai scumpe energii electrice din UE, utilităţilor scumpe, carburanţilor cu accize foarte mari, iar această mărire a salariului minim cam pune capac productivității.

“Nu este în regulă, pentru că la toate presiunile din acest moment, pe care le are sector privat, IMM-urile, asta mai lipsea. Noi plătim cea mai scumpă energie electrică, care ne face foarte puțin competitivi, la nivel european.

Mai ales pe IMM-uri și anumite sectoare foarte energofage. Plătim energie electrică scumpă, utilități scumpe, taxe locale mai mari, la nivel de business, combustibil, carburanți cu accize foarte mari, înglobate în prețurile acestor elemente de cost”, explică universitarul.

Citeşte şi: Cum ia statul 37% din banii tăi, dacă eşti pe salariul minim pe economie? Ce câştigi, ce pierzi?

Cristian Păun explică faptul că România continuă să aibă o economie de lohn, unde valoarea adăugată, adică acel „câştig în plus” rezultat din procesul de producție, este extrem de mică.

Statul, mărind artificial salariul minim, aduce încă un cost greu de suportat în contabilitatea firmei, care în România se bazează tocmai pe exploatarea de forţă de muncă ieftină şi bine calificată.

“Și acum, vine peste toate astea statul și spune: Trebuie să-ți mai cresc un cost, salariul minim, cu care tu îți plătești angajații! Salariul minim are o altă poveste complicată în ea, pentru că, în general, lovește în acele zone de business, care sunt intensive în muncă.

Citeşte şi: Salariul minim european adoptat: Care români primesc încă 67 de lei în mână, de la 1 ianuarie?

Ori, în România, din păcate, foarte mult din economie rămâne o economie de lohn. Chiar dacă producem pentru marile lanțuri auto sau pentru marile companii din IT, rămânem în continuare o țară de lohn, care doar exploatează forța de muncă.”

“Totul se întâmplă în altă parte, noi suntem partea lanțului valoric prin forța de muncă. Ei în continuare folosesc forța de muncă de aici, pentru că e ieftină și bine calificată”, avertizează economistul.

Avantajul competitiv al forţei de muncă ieftine şi bine calificate riscă să dispară dacă statul tot măreşti salariul minim din pix. Consecința?

Citeşte şi: Salariul minim din România, mai mic decât cel din Bulgaria. Vecinii își freacă mâinile de bucurie

Contractorii internaţionali se vor muta rapid în alte state unde pot să dea salarii mai mici. Profesorul Cristian Păun anticipează un scenariu sumbru:

“Încetul cu încetul, prin salariul minim, reducem semnificativ acest avantaj competitiv pe care îl avem, față de țările din jur, și transnaţionalele vor muta producția în acele țări.

Asta înseamnă șomaj, tineri foarte mulți care n-o să fie acceptați la locul de muncă. Unul din trei tineri nu muncește până pe la vârste înaintate, de 35 - 40 de ani. Ăștia sunt ani pierduți pentru pensie.”

Salariul minim, explică Păun, nu este o garanţie că va curge laptele şi mierea în economie. Există state extrem de prospere, cu oameni cu venituri mari, care nu au salariul minim legiferat. Iar costul salariului minim, ca în cazul oricărui serviciu, este decontat în final de consumatori.

Încurajăm joburi slabe în loc de productivitate

“Peste tot în lume, sunt țări care nu au salariul minim și sunt sus de tot. Țările nordice de exemplu nu au salariu minim. Elveția nu are salariul minim.

Sunt țări care abordează sectorial problema salariului minim, adică doar în anumite sectoare e nevoie de el. Şi la noi, în IT de exemplu nu-i nevoie de salariu minim.”

“Noi, prin salariul minim, de fapt încurajăm un anumit tip de de joburi slabe. Le ținem artificial în viață. În final, salariul minim va fi zero pentru cei mai mulți care cred că pot obține un salariu mai bun cu ajutorul statului, nu cu ajutorul a ceea ce știu ei să facă.

Până la urmă, salariul este plătit de consumatori. Ei îți dau acel salariu, cumpărând bunurile pe care tu le produci. Ori, dacă tu tot timpul ceri mai mulți bani prin forța statului, vei produce niște bunuri mult mai scumpe și atunci românii vor prefera să importe totul.”

Mărirea salariului minim este în realitate o poveste despre taxe şi impozite mărite, ascunsă sub masca protecției sociale: creşti salariul minim brut? Creşti instant veniturile încasate la bugetul de stat.

“Să nu uităm că povestea cu salariul minim, bine vândută de politicieni ca fiind o mega-soluție pentru oamenii sărmani, nu este despre ei. Cel puțin jumătate din această poveste este despre taxe, statul impozitând masiv salariul cu aproape jumătate.

Politicienii vântură o poveste nemuritoare, dar realitatea este că jumătate din miză înseamnă taxe mai mari încasate de stat.”

O poveste despre șomaj în rândul celor necalificați

Cristian Păun explică mecanismul pervers prin care exact persoanele cu venituri mici, pe care politicienii susţin că le ajută, devin primele victime ale concedierilor dictate de costuri.

“Această poveste e despre șomajul în rândul tinerilor și al celor necalificați. La cine renunț prima dată când cresc costurile? Am o afacere și am angajat o doamnă, vreau să fac un bine: să măture birourile după angajații mei.

O dau afară: nu mai pot să-mi permit să o plătesc cu noul salariu minim, crescut anapoda de stat. Le spun angajaților să-şi aducă o cârpă de acasă și să-şi facă singuri curat pe birou.”

În plus, măsura produce o egalizare nocivă a veniturilor între angajații calificați și cei fără studii, demotivând performanța în IMM-uri.

“Într-o firmă, pot avea doi absolvenți de Marketing pe care îi plătesc regește pentru că îmi aduc vânzările, și 100 de cusători sau lipitori de pantofi necalificați.

Când statul mă obligă să cresc salariul minim, am două variante: fie dau afară 10 dintre cusători ca să acopăr costul celorlalți, fie le ridic salariile celor 100, dar celor doi specialiști în marketing le spun că nu mai am buget de măriri sau chiar le scad veniturile ca să supraviețuim”, concluzionează profesorul Cristian Păun.