Castelul din Balcic, situat în oraşul bulgăresc cu acelaşi nume, a fost reşedinţa de vară preferată a Reginei Maria în perioada în care Cadrilaterul a aparţinut României. Castelul este înconjurat de o celebră grădină botanică unicat în Europa centrală şi de est, în special datorită colecţiei sale de cactuşi.
Povestea castelului Reginei Maria de la Balcic
Situat pe ţărmul înalt al Mării Negre, castelul a fost un loc de suflet, de refugiu şi de romantice visări pentru Regina Maria, potrivit reginamaria.org.
Regina a reuşit să amenajeze aici o impresionantă grădină botanică cu peste 3.000 de specii de plante şi cactuşi care au transformat zona într-un adevărat paradis.
Complexul castelului cuprinde mai multe vile rezidenţiale, o sală a fumătorilor, o pivniţă, o mănăstire, un izvor de apă şi diverse alte clădiri.
Castelul, numit "Cuibul singuratic" ("Tenha Yuva" în limba turcă) este, de fapt, o vilă cu pereţi albi şi acoperişuri de ţiglă roşie străjuite de un minaret, un turn înalt, ce veghează marea şi falezele Balcicului, şi care nu are un rol religios, aşa cum se întâmplă când este alipit unei moschei, ci arată respectul pe care Regina Maria l-a acordat civilizaţiei şi religiei turce.
Castelul este construit de-a lungul a trei terase şi combină elemente ale stilului maur, al celui mediteranean cu cel al caselor bulgăreşti. Este foarte aproape de mare, fiind despărţit de aceasta doar de faleză.
De la o plimbare prin Dobrogea alături de pictorul Alexandru Satmari şi un teren oferit în dar de bancherul Jean Crissoveloni a pornit splendida construcţie de la malul Mării Negre, aflată la aproape 60 de kilometri de Vama Veche.
La acest teren dăruit s-au adăugat altele, achiziţionate de Familia Regală, iar domeniul a devenit unul spectaculos, de câteva hectare.
Reşedinţa de vară preferată a Reginei Maria a României a fost construită la cererea Majestăţii Sale de către arhitecţi italieni, fiind o combinaţie de stiluri cu influenţe orientale.
Un castel care impresionează, nu prin lux exorbitant, ci prin simplitate şi bun gust. Imensul parc, format din 12 grădini ce înconjoară clădirile, realizate după planurile unui celebru peisagist elveţian al vremii, Jules Jannin, cuprinde mii de specii de plante, unele dintre ele rare.
A doua clădire a domeniului regal de la Balcic este vila "Vălul albastru" ("Mavi Dalga" în limba turcă), compusă din 16 camere, în care se aflau apartamentele principelui Nicolae şi ale doamnelor de onoare. Lângă aceasta se afla "Casa Suitei", având camerele distribuite în formă de potcoavă, cu colonade spre mare şi coloane spre interior.
Citește și: Destinul crunt al Iuliei Hașdeu, copilul fenomen: Studia la Sorbona la 16 ani, răpusă de TBC la 19
Micuţa Capelă - "Stella Maris", construită în întregime din piatră, locul de rugăciune al reginei, a fost realizată după modelul Capelei Sfântul Iacob din Trikomo, din nordul insulei Cipru. "Stella Maris" este locul unde Regina Maria a României a dorit să îi fie păstrată inima.
Izvorul Sfânt
Existența canalului Izvorul Sfânt datează dinainte de construcția Castelului de la Balcic.
Potrivit legendelor din popor, apa izvorului are proprietăți terapeutice, purifică gândurile și alungă oboseala. Deseori, credincioșii aruncă monede în apă pentru sănătate.
Ca în multe locuri din parcul Castelului, și aici se găsesc lanțuri ancorate care leagă între ei pereții zidurilor. Apa coboară pe un canal în trepte spre Grădina Ghetsimani, de unde continuă spre grădina Valului albastru, în Balcani.
Numele de Izvorul Sfânt este legat de respectul față de Sf. Marina, care a moștenit cultul față de Artemida. Sărbătorile în cinstea zeiței antice erau însoțite de îmbăieri ritualice nocturne pentru sănătate.
"Nu era vorba numai de aducerea aici a ceva care ar fi avut fiinţa în altă parte - se confesa Regina - ci de creaţie, de plămădirea pietrei, pământului, apei, copacului şi florii într-un desăvârşit întreg [...] O casă albă cu acoperiş turtit şi cu picioarele aproape în mare, o casă împresurată de prispe de piatră pe care treptat, treptat să fie schimbate într-un rai de flori".
Citește și: Un castel din România, cu arhitectură italiană, readus la viață de Biserică. A fost al unui boier
„Balcicul pentru mine a devenit un colţ de linişte şi odihnă, unde mă duc să-mi împrospătez sufletul şi trupul. Balcicul este casa mea de vis, inima mea”, spunea Regina Maria despre tărâmul creat la Balcic.
"Şi într-o zi, când Branul ajunsese un vis împlinit, într-o plimbare prin Dobrogea, m-am apropiat deodată de o limbă de pământ lângă mare care a trezit în mine un fior cu totul deosebit: am avut ca o simţire ca locul acesta mă aştepta dintotdeauna pe mine, ori trăisem totdeauna în aşteptarea lui", spunea Regina Maria, care adăuga că "Balcicul a fost întoarcerea mea la mare, întoarcerea la întâia mea dragoste. Născută pe o insulă, în sufletul meu trăia un dor străfund şi veşnic de mare" ("MS Regina Maria: Casele mele de vis", 1930).
Inima Reginei s-a „odihnit” la Balcic
După moartea sa din 1938, inima i-a fost depusă într-o casetă în paraclis, iar în 1940, când a fost cedat Cadrilaterul, inima a fost mutată la Castelul Bran. În prezent, se află la Bucureşti, în tezaurul Muzeului Naţional de Istorie a României.
În anii '50, Partidul Comunist Bulgar a decis renovarea şi transformarea castelului în "casă de odihnă" pentru activiştii săi. În anii '60 a fost transformat în muzeu.
Grădina a devenit atunci botanică, trecând în custodia Universităţii din Sofia.
Teritoriul fostei reşedinţe a Reginei Maria a României are statutul de reper al culturii.
După introducerea Legii Patrimoniului Cultural în anul 2009, Complexul Arhitectural-Parc de la Balcic, denumit "Palatul", a primit statutul de Proprietate Grupa Monument al Culturii.
Atmosfera locului este impregnată de personalitatea Reginei Maria şi fiecare colţ din parcul şi din încăperile de la Balcic are o semnificaţie anume.
Citește și: Povestea Castelului Teleki și a stejarului care-l străjuiește: Copacul are peste 600 de ani vechime
Regina a creat un spaţiu al reculegerii, al confluenţei culturale şi religioase, al armoniei dintre tradiţiile locului şi cele ale lumii în care se născuse.
Balcic este un oraş la ţărmul Mării Negre, în nord-estul Bulgariei, regiunea Dobrici, la o distanţă de 42 km de portul Varna. În prezent, este una dintre cele mai importante atracţii turistice ale Bulgariei la Marea Neagră. În perioada 1913-1940 a aparţinut Regatului României împreună cu restul Dobrogei de Sud.
În 1940, Cadrilaterul, inclusiv Balcicul, a fost retrocedat Bulgariei. Datorită versanţilor de calcar din perimetrul său, localitatea a fost supranumită Oraşul Alb, iar întreaga zonă a fost numită Coasta de Argint din aceleaşi motive, potrivit Agerpres.
