Săptămâna Patimilor, când glasul clopotelor se stinge în plânsul toacelor care anunţă pătimirea Mântuitorului, aduce mulţi credincioşi în faţa altarului, împărtăşindu-se cu tainele din sfinţitul potir, pentru a primi Învierea cu sufletul mai curat.
În satele din Banat, Săptămâna Patimilor rămâne şi una în care smerenia se împleteşte cu obiceiurile locului, postul crescând în asprime, iar Joia Mare deschide mai profund urcuşul spre "Golgota mântuirii".
''Tradiţia creştină spune că potirul reprezintă 'coasta Mântuitorului' din care a curs sânge şi apă şi pe care un ucenic al Domnului l-a adunat, iar un sfânt părinte care slujea în Constantinopolul creştin, când au năvălit turcii în biserică pentru a o pângări, acesta a intrat cu Sfintele Daruri în mod tainic într-un perete care i s-a deschis în mod minunat, unde a dispărut pentru totdeauna'', a spus protopopul Timişoarei, părintele Zaharia Pereş, pentru Agerpres.
De ce este foarte important Potirul pentru credincioși. Un părinte a trecut cu el printr-un zid
Potirul reprezintă unul dintre cele mai vechi obiecte de cult creştine, dar şi cel mai preţios, întrucât în el se află "viaţa veşnică" primită la împărtăşanie. De aceea, în vremuri de prigoană, preoţii adunau în mare grabă sfinţitele vase, potirele, le puneau în lăzi şi le păstrau în locuri tainice.
"În potir se toarnă apă şi vin, iar în timpul 'prefacerii' din timpul liturghiei, acestea se transformă în sângele şi trupul lui Iisus cu care se împărtăşesc credincioşii. Potirul simbolizează şi coasta Lui Iisus din care a curs apă şi sânge. Dar se poate asemăna şi cu paharul de la Cina cea de Taină, când Mântuitorul a spus:
'Luaţi, mâncaţi, acesta este trupul Meu, beţi dintru acesta toţi, acesta este sângele meu, al Legii celei noi care pentru mulţi se varsă spre iertarea păcatelor. Aceasta să o faceţi întru pomenirea Mea'.
În acele pahare a fost rodul viţei de vie. Sigur a fost o cupă care a simbolizat potirul din care ne împărtăşim noi pentru ca să rămânem în viaţă, pentru veşnicie. Se mai spune că potirul reprezintă vasul în care un ucenic al Domnului ar fi strâns picăturile de sânge ale Mântuitorului când era răstignit pe cruce.
Rămâne unul dintre cele mai vechi obiecte de cult creştine, pentru că a intrat în cult odată cu Sfânta Liturghie, în momentul în care primii creştini s-au împărtăşit. Vasele sfinte ale bisericilor şi ale mănăstirilor erau comorile sfintelor lăcaşe, erau confecţionate din materiale inoxidabile preţioase, aur, argint, iar când veneau năvălitorii, preoţii le puneau în lădiţe şi plecau în prigoană'', povesteşte părintele Zaharia Pereş.
Ce se va întâmpla când catedrala Sfânta Sofia va fi redată creștinilor
O impresionantă tradiţie populară păstrată printre creştini ne aminteşte că, pe 29 mai 1453, Constantinopolul, capitală a Bizanţului şi a lumii ortodoxe, a căzut sub Imperiul Otoman.
''Când turcii au intrat în biserica 'Sfânta Sofia', aici se slujea Sfânta Liturghie, iar preotul slujitor tocmai ieşea cu Sfintele Daruri, cu Sfântul Potir şi cu Sfântul Disc, dar Dumnezeu nu l-a lăsat să cadă pradă soldaţilor, iar când aceştia s-au apropiat de preot pentru a-l lovi cu iataganele, el s-a întors spre altar şi, deschizându-i-se zidul, a dispărut în chip tainic.
Citește și: Programul magazinelor de 1 mai și de Paște. Cum vor funcționa supermarketurile și mallurile
Se spune că soldaţii turci l-au căutat mult timp să-l ucidă, dar nu l-au găsit niciodată, fără a se afla vreo ascunzătoare. Se mai spune că, atunci când Catedrala 'Sfânta Sofia' va fi dată din nou creştinilor, va reveni şi acel preot să termine liturghia. Aşa a avut Dumnezeu grijă de Sfântul Potir. Până atunci, Dumnezeu l-a chemat pe acel preot să încheie Sfânta Liturghie în cer, cu sfinţii îngeri care, cum spune Sfântul Ioan Gură de Aur, stau în altar şi participă la Dumnezeiasca Liturghie", mărturiseşte părintele.
