“A mâncat matematică pe pâine” la Liceul Costache Negruzzi din Iaşi, a studiat Medicină la Iaşi, apoi în Germania şi la Harvard, a ajuns partener în cadrul unei echipe de investiţii a companiei londoneze Atomico, iar la sfârşitul anului 2021 a fost recomandată de prestigioasa publicaţie americană The Wall Street Journal ca fiind una dintre cele “nouă femei care modelează capitalul de risc de azi şi de mâine”.
Într-un interviu pentru Ziarul de Iaşi, ieşeanca Irina Haivas vorbeşte despre secretul educaţiei obţinute la Iaşi, despre trecerea de la cariera aleasă, medicina, la investiţii, şi despre cum se vede piaţa românească de tehnologie din biroul ei de la Atomico - unul dintre cele mai interesante fonduri de investiţii din lume, lansat şi condus de co-fondatorul Skype, Niklas Zennström.
La începutul lunii ianuarie, presa din România a anunţat semnarea de către Atomico a primei investiţii în această ţară, cu startup-ul ieşean Digitail, pentru 11 milioane de dolari.
S-ar putea spune că de ambele părţi ale mesei de negocieri au fost ieşeni.
Sebastian şi Ruxandra Pui, fondatorii Digitail, care este o platformă software de administrare a clinicilor veterinare, pe de o parte şi Atomico, fondul londonez de investiţii în care Irina Haivas este deja partener de câţiva ani.
La anii ei are o experienţă profesională la care mulţi pot doar să viseze. Crede totuşi că liceul Negruzzi a fost temelia pe care a reuşit să îşi construiască apoi cariera.
- Cum ai ajuns să faci trecerea de la Medicină, la investiţii în tehnologie?
- Am început facultatea de medicină în România, am mers apoi în Germania, iniţial cu bursă de un an şi am stat până la sfârşitul facultăţii. Am făcut încă aproape un an în State, apoi am venit la Londra să fac un master. Am terminat Medicina, dar nu am practicat cinci, zece ani, ca să zic că am schimbat cariera târziu. Practic, am făcut schimbarea imediat după ce am terminat studiile.
- Erai interesată de tehnologii dinainte, sau ai descoperit pe parcurs o pasiune pentru domeniul IT?
Sincer, lumea zice că la 18 ani alegi Medicina din pasiune, dar cred că, de fapt, nu neapărat toată lumea o alege din considerentele astea.
Eu am făcut un liceu în care se studia intensiv matematică – fizică şi am făcut foarte multă matematică.
Iar când a trebuit să aleg la ce facultate merg, la timpul acela nu erau chiar atât de multe variante.
Sau mergeai să faci Informatică, sau Medicină, Dreptul dacă erai înclinat spre partea aceea, în rest nu erau opţiuni foarte clare.
Universul era puţin mai îngust.
Sincer, am ales Medicina pentru că era ştiinţă, iar eu veneam dintr-un background de ştiinţe, cu matematică – fizică. Şi era greu.
Mi s-a părut că e ceva substanţial, că nu e o facultate uşoară, iar după ce am început-o anumite lucruri mi-au plăcut foarte mult, dar altele nu se potriveau cu personalitatea mea.
Inclusiv faptul că întotdeauna am avut o curiozitate, o dorinţă pentru o deschidere globală şi Medicina, dacă stai să te gândeşti, chiar dacă o faci la Harvard sau în altă parte, este o profesie mult mai locală, lucrezi într-un spital.
OK, interacţionezi cu colegii, mergi la conferinţe, dar dacă ne gândim la munca de zi cu zi e închisă şi trebuie să faci acelaşi lucru de multe, multe ori ca să devii bun. Şi te ultra-ultra specializezi.
Şi un alt element a fost că din anul al treilea de facultate am început să fac tot felul de stagii de practică, unul pe “scriere ştiinţifică”, la British Medical Journal, am avut o bursă de cercetare, vara, la Harvard School of Public Healthcare, pe adopţia tehnologiei în îngrijirile de sănătate, apoi o alta, la Harvard Medical School pe chirurgie, inclusiv cu tehnologii care la momentul acela erau foarte inovative, inclusiv chirurgia robotică.
Profesorul cu care am lucrat eu era unul dintre pionierii din chirurgia robotică. Apoi cu masterul de la Londra..
Când ai expunerea aia, dintr-o dată ţi se deschide o lume de posibilităţi şi dacă te uiţi, de fapt, aici, sunt destul de mulţi medici care fac strat-up-uri, care îşi aleg o carieră în afaceri, finanţe sau consultanţă.
După master am intrat în una dintre cele mai prestigioase firme de consultanţă din lume şi am avut colegi medici, unul era neurochirurg, făcuse patru ani de neurochirurgie, altul făcuse doctoratul.
Aici lumea e puţin mai flexibilă, mai ales în lumea anglo-saxonă, pe aptitudini transferabile, pe care le poţi lua cu tine dintr-o profesie în alta.
Şi, cumva, pentru mine, combinaţia între logica şi rigoarea dezvoltate prin faptul că am făcut multă matematică de când eram mică şi partea de medicină, care e puţin mai empirică, mai umană şi practic, prin ce fac acum îmi folosesc toate aceste capacităţi.
Schimbarea, până la urmă, e o evoluţie.
Experienţele ajung la un punct în care devin multiplicatori. Eu am făcut o facultate şi apoi mi-am ales o anumită carieră.
- Care e cel mai potrivit moment pentru un elev sau student din România să descopere lumea şi să meargă la studii în străinătate? La liceu, la facultate?
Expunerea contează foarte mult, şi se vede în generaţiile de acum de la Negruzzi, care se bucură de expunere mult mai devreme.
Iar numărul de studenţi care pleacă în străinătate, sau care aspiră la idealuri mult mai diverse decât aspiram noi, este acum mult mai mare, pentru că sunt expuşi la mult mai multe lucruri decât cum eram expuşi noi când eram la liceu.
Cred că pentru mine Negruzzi a fost mai formativ decât facultatea. Pentru că este un liceu cu o cultură foarte aparte, care de fapt e foarte aliniată cu cultura şi valorile care sunt apreciate şi te ajută să ai succes într-o piaţă ca Anglia sau ca America, pentru că e un spirit din acesta competitiv, dar foarte concentrat pe a învăţa şi a creşte, a munci destul de mult.
E o etică de muncă şi de lucru. Iar dacă începi să faci lucrurile astea foarte devreme, capeţi încredere că orice provocare care e grea o poţi înfrunta. Şi înveţi şi să o mai şi iei peste nas din când în când.
Acum, poate s-au mai schimbat lucrurile, dar profesorul meu de matematică nu dădea nota 10 orice ai fi făcut, tot te duceai acasă cu un 7, un 5. Înveţi să mai ai de a face şi cu o pierdere.
Citește mai multe pe Ziarul de Iași.
