Actorii din imagine au trăit în epoca de aur a teatrului românesc. El, cel mai chipeș actor din branșă, ea talentata care-l atrage la Paris și-l face să-și părăsească soția. Iată povestea actorilor din „Steaua fără nume”. Dar, haideți să o luăm de la început.
Cristea Avram, cel mai frumos bărbat din lumea teatrului românesc
Cristea Avram a fost unul dintre primele „staruri” ale cinematografiei românești. A fost căsătorit cu Olga Tudorache pe care o va părăsi pentru Marina Vlady și pentru o carieră în Occident. Însă, până să ajungem acolo, iată cum a ajuns Cristea Avram să fie cel mai frumos actor de teatru și film.
În 1958 a absolvit Institutul de Artă Teatrală și Cinematografică din București. A jucat în peste 10 filme românești în anii 1960. După aceea, îl vedem în 30 de filme franceze și italiene.
„A debutat în film cu cel mai ingrat rol din câte sunt cu putinţă, acela de frumos. Trebuie să fie neplăcut, bărbat fiind, să te vezi înconjurat de o armată de specialişti care te măsoară, te pipăie, te colorează şi îţi solicită surâsuri fascinante. Trebuie să fie greu uneori să fii frumos. În caz ideal, dincolo de etalarea acestor calităţi se întrezăreşte, după o vreme, artistul.
În „Poveste sentimentală” actorul a părut cucerit de voluptatea de a declama şi şi-a redus personajul la o schemă fals-dramatică. June-prim în „Nu vreau să mă-nsor”, a avut de luptat cu un text cu neputinţă de rostit pentru ca în ultimul său film, „Harap-Alb”, să debiteze partitura scrisă în colaborare de către lon Creangă şi lon Popescu Gopo.
E în rolul său o undă de nobil tragism, tipul Spânului, aşa cum îl ştim din filele basmului, e modificat aici, complicat cu folos, dotat cu trăsături de caracter care-i fac evoluţia spectacuIos interesantă.
Omul rău care există iniţial în structura intimă a Spânului e dominat pe parcurs de Omul îngândurat şi trist care, presupunem a fost victima unor drame ciudate.
Melancolia chipului, descrierea leneşă a gesturilor, mersul încetinit, vocea reţinută, fac din rolul lui Cristea Avram o reuşită a filmului (ciudat şi el) regizat de Gopo”, era portretul făcut de revista Cinema.
Dragoste nebună cu Olga Tudorache
Olga Tudorache a fost părăsită de Cristea Avram, după ce acesta și-a pierdut capul după o colegă de scenă. Deși a suferit enorm, aceasta a declarat într-un interviu cum a ajuns să-l iubească nebunește pe frumosul actor.
„Pe Cristea l-am cunoscut cu ocazia spectacolului "Antoniu și Cleopatra" la Teatrul Armatei, unde Ginel Teodorescu punea piesa și Cristea era distribuit în Cezar. Antoniu era Ion Dichiseanu.
Am repetat foarte mult, șase luni. Lecturile le-am făcut pe scenă. Acolo era pusă masa și țin minte că, la lecturi, eu eram lângă Dichiseanu. Vizavi de mine era Cristea. În timpul acela rula la Aro, alături, filmul "Darclee". Dar eu nu mă duceam să văd filme romanești. Nici n-aveam timp și…la repetiții, Dichiseanu îmi spunea tot timpul: “uită-te la Cristi cât e de frumos!”
Eu: “Lasă-mă-n pace…Frumos! E ca un frizer. Nu vezi cum își arată fasolea. Tu ești mult mai bărbat, mult mai bine…” Dichiseanu: “Vai, Olga, să te duci să-l vezi în Darclee…” Eu: “Lasă-mă-n pace. Îl văd aicea…Uită-te la el!”
Zâmbea, cu dantura aia superbă, și când voia să se derobeze de la un răspuns, ieșea învingător pentru că era fermecător când zâmbea. Într-o zi am intrat la Aro să văd și eu filmul acela mult lăudat cu un om pe care nu-l agream deloc.
Am ieșit îndrăgostită moartă, lulea. Când am venit la Teatru, Cristea Avram era cu totul altcineva pentru mine. Așa a început. Așa s-a născut Alexandru, așa ne-am căsătorit.
Citește și: Arestat, bătut, cel mai mare actor român de comedie moare după două zile. Avea doar 65 de ani
Șase luni de zile cât au durat repetițiile m-am ocupat de el. Până să mă îndrăgostesc m-am ocupat de Cleopatra, pe urmă de Cezar.
Stăteam în sală cu Ginel Teodorescu și ne minunam. A doua zi era catastrofal. Și mă enervam: “Ce s-a întâmplat Cristea?!” El: “Păi a venit Făgărășeanu și mi-a spus că o să-mi frâng gâtul cu rolul ăsta…”
Eu: “E posibil să te trântească Făgărășeanu la pământ, așa…”. Iar lucram cu el de înnebuneam. Iar venea o repetiție extraordinară, iar una proastă. Așa era. Țin minte că i-am spus odată:
“Măi, tu ești un Stradivarius. Dar mintea ta nu știe să conducă arcușul. Inteligența scenică, actoricească, nu ai.”
În anii când ne-am cunoscut, Cristea avea o vogă extraordinară.
Din cauza Darcleului. Veneau sute de scrisori la mine, unele de amenințare… cum că el e soțul tuturor femeilor din România, că n-am dreptul să fiu soția lui…” a mărturisit actrița.
S-a despărțit de soție pentru o colegă de scenă
Cristea a fost căsătorit cu actrița Olga Tudorache de care s-a despărțit în anii 60. A fost primul cuplu monden al României.
În anul 1960, actrița Olga Tudorache avea 31 de ani, era foarte apreciată de public. Vocea inconfundabilă, ținuta majestuoasă și frumusețea ei l-au dat gata și pe Cristea Avram, un actor frumos și talentat, cu doi ani mai tânăr decât ea. S-au iubit cu patimă, spun colegii lor de breaslă.
Iar din iubirea lor s-a născut Alexandru. Lumea invidia acest cuplu de actori frumoși care păreau că au tot ce și-au dorit în viață.
S-a mutat la sfârșitul anilor '60 în Franța unde a apărut în mai multe filme, după ce o echipa de cineaști francezi, cu regizorul Henri Colpi în frunte și având-o în componență pe actrița Marina Vlady, a sosit în România pentru a filma Steaua fără nume (Mona, l'étoile sans nom).
Între Marina Vlady și Cristea Avram s-a înfiripat o poveste de dragoste, astfel că artista odată întoarsă în Franța a solicitat autorităților române permisiunea ca acesta să primească viza de Franța.
Pentru ea, actorul şi-a părăsit familia - lăsând-o în urmă pe Olga Tudorache devastată. Îndrăgostit până peste cap, Cristea Avram a fugit la Paris cu Marina, unde povestea lor a mai durat foarte puţin.
Cine a fost Marina Vlady, care i-a sucit mințile lui Cristea Avram
Marina Vlady s-a născut pe 10 mai 1938 în Franța, într-un oraș la câțiva kilometri de Paris. Mama ei era o balerină rusoaică și se trăgea dintr-o familie nobilă, iar tatăl ei cînta la Opera din Paris. Nici surorile Marinei nu erau străine de lumina reflectoarelor, toate cele 4 fete fiind actrițe cunoscute.
Debutul său în film a avut loc la doar 11 ani în filmul "The summer storm" din 1949, unde juca un rol secundar. Personajul principal din acest film era interpretat de una dintre surorile sale mai mari. Aceasta a continuat timp de câțiva ani să joace roluri secundare până când a căpătat suficeintă experiență pentru a juca personaje mai importante, scrie site-ul Persona.
Pe primul său soț, actorul și regizorul Robert Hossein l-a întâlnit pe platoul filmului „Bastards Go to Hell” în anul 1955 când ea avea doar 17 ani. Între ei a apărut atunci un sentiment neobișnuit de puternic, iar îndrăgostiții s-au căsătorit la scurt timp.
Regizorul a distribuit-o pe Marina în mai multe filme în care juca personaje care întruchipau femei fatale, seducătoare precum: Wicked Go to Hell (1955), Pardonnez nos offenses (1956), Double Agents (1959) și în Blonde in a White Car (1958). Deși cei doi au fost căsătoriți doar 5 ani, actrița are doi copii cu regizorul.
Jucând alături de unii dintre cei mai talentați bărbați din Europa, ea a fost văzută ca un etalon de frumusețe alături de Marcello Mastroianni în Black Feathers (1952), o dramă emoționantă a celui de-Al Doilea Război Mondial. De asemenea, ea a jucat împreună cu actorul de top al Italiei, Aldo Fabrizi, în Too Young for Love (1953).
Una dintre rarele ei apariții în limba engleză a venit cu drama istorică a lui Orson Welles Chimes at Midnight (1965), relatează Amazon.
Al doilea bărbat care i-a cucerit inima a fost Jean-Claude Brouillet, care a pilotat un avion cu un pasager celebru la bord. Cu toate acestea, nu era un simplu pilot: proprietarul unei mari afaceri cu perle negre, două companii aeriene internaționale și fondatorul primei școli de zbor din Africa.
Cei doi au avut o poveste de dragoste frumoasă care s-a încheiat cu o cerere în căsătorie. Marina a născut curând un al treilea fiu, pe care l-a numit Vladimir în onoarea tatălui ei iubit.
Dar această căsătorie nu a durat mai mult de 3 ani. Soțul a fost cel care și-a dorit divorțul din cauza geloziei. Pilotul era nemulțumit de faptul că în momentul în care a intrat în cercurile de teatru și film a încetat instantaneu să mai fie Jean-Claude Bruyet, ci a devenit pur și simplu soțul Marinei Vlady.
Cristea Avram și-a dorit să plece în Franța după Marina Vlady
„Ca actor avea un farmec extraordinar, o carismă, o forță de atracție extraordinară. Cu astea te naști. Poți să perfecționezi ceea ce ți-a dat Dumnezeu și uneori chiar poți supraviețui cu asta. Sau mă rog, aici ar fi putut. Acolo a avut nevoie și de mintea care conduce arcușul.
De inteligența scenică. Și nu venea nimeni să-l învețe. A făcut filme dar n-a ajuns să mai fie Cristea Avram… El făcuse facultatea de filosofie, acolo l-a văzut doamna Sadova, nu știu cu ce ocazie, și l-a adus la Teatru.
A murit la 57 de ani după o carieră spulberată și o viață risipită.
În Italia ajunsese venind din Franța pentru un film. Fusese chemat de un mare regizor de film. Din cauza vizei care nu i-a fost dată la timp a ajuns prea târziu și a pierdut probele.
Citește și: Cum a sedus-o Dichiseanu pe una din marile dive din filmul mondial. Cine s-a opus iubirii dintre ei
Acea șansă ar fi putut fi poate, o propulsare… Ce mai era surprinzător la Cristea, de necrezut e că un bărbat cu farmecul lui, frumos, curtat, nu a fost ceea ce se cheamă un curvar. Cristea era chiar un pur deși trăgeau femeile de el.
Chiar dacă desfășurarea vieților noastre a făcut să nu mai fim împreună Cristea și-a păstrat în biografia mea un loc al lui. Asta am realizat când a murit.
Atât de cumplit m-a durut această moarte încât un an de zile n-am fost om. Parcă mi se scurseseră toate energiile din mine. Și în acel an am făcut o paradontoză de mi-am pierdut toți dinții…” a mai mărturisit Olga Tudorache, fosta soție a actorului.
