Colegii de celulă ai lui Gheorghe Ursu au povestit cum acesta pleca spre camera de anchetă pe picioarele sale și se întorcea în pătură, transportat de gardieni. De asemenea, dizidentul, care a murit în închisoare în 1985, acuza dureri de abdoment.
„La şedinţa din 18.03.2021 a procesului torţionarilor lui Gheorghe Ursu au fost audiaţi martorii CML şi CV. Aceştia şi-au menţinut declaraţiile date anterior. Astfel, martorul CV, coleg de celula cu Gheorghe Ursu în primele zile detenţie ale acestuia, în septembrie-octombrie 1985, a declarat, printre altele:
«La momentul arestării mele, Ursu Gh. părea într-o stare bună nu se plângea de nimic. Din discuţiile cu acesta am aflat că în urma unei percheziţii domiciliare i se găsise un jurnal cuprinzând scrieri ale acestuia cu privire la familia Ceauşescu, precum şi o sumă mică în dolari 5 sau 12.
Pe perioada cât am stat împreună Ursu Gh. a fost o singură dată scos la anchetă, iar când s-a întors era speriat, tremura spunându-ne că din discuţiile pe care le-a avut cu anchetatorul acesta i-a zis că `Azi ai scăpat uşor, dar data viitoare o să procedez altfel.` Mi-a spus, de asemenea, că a fost lovit de anchetator....
Totodată, ne-a spus că a fost scos la anchetă de un securist şi dus în corpul de clădire care aparţinea securităţii, o clădire situată în partea dreaptă a imobilului.»", a povestit Andrei Ursu, fiul disidentului Gheorghe Ursu.
Gheorghe Ursu a spus că a fost bătut de anchetatori
Ofițerii de Securitate Marin Pârvulescu și Vasile Hodiș au fost achitați, în octombrie 2019, de Curtea de Apel București, chiar dacă procurorii ceruseră pedepse de 25 de ani de închisoare. Procurorii și urmașii lui Gheorghe Ursu au contestat decizia.
Citește și: Torționarii disidentului Gheorghe Ursu au fost achitați. Decizia nu este definitivă
„În noiembrie 1985, în ultimele zile de viaţă ale lui Gheorghe Ursu, martorul CML a fost coleg de celula cu acesta şi cu cei doi informatori ai Securităţii care aveau misiunea să extragă şi ei de la victimă informaţii pentru ancheta. Şi martorul CML şi-a menţinut declaraţiile date în ultimii 20 de ani:
«Mi-am dat seama că [Clită Marian şi Radu Gheorghe] sunt oamenii anchetatorilor, că sunt ţinuţi acolo pentru nişte avantaje, în sensul că făceau nişte interogatorii... L-au întrebat [pe Ursu]... Cei doi nu au fost mulţumiţi de răspuns şi au început să îl şicaneze...
Gh. Ursu a fost scos la anchetă de mai multe ori în acea perioadă, iar de două trei ori a fost adus în pătură, deşi de fiecare dată pleca pe picioarele lui. Nu prezenta însă urme vizibile de lovituri şi oricum durerile pe care le acuza erau în zona abdomenului. Eu nu am întrebat motivele, însă fiind scos la anchetă se subînţelegea că acesta fusese lovit de anchetatori.
E posibil ca Giguţă şi Clită să îl fi întrebat ce a păţit, iar Gh. Ursu a spus că a fost bătut de anchetatori.
În cursul procesului am aflat de identitatea a doi anchetatori, iar despre aceştia mi-am amintit că l-au anchetat şi pe Gh. Ursu.
Ceilalţi doi cred că erau condamnaţi definitiv, dar cu toate acestea, erau scoşi din când în când din celulă.
Cât am stat eu acolo nu îmi amintesc că Giguţă şi/sau Clită să îl fi lovit pe Ursu, de altfel, nici nu mai era cazul având în vedere cum se prezenta acesta după ce era adus de la anchetă.
Nu îmi amintesc că în acea perioadă Gh. Ursu să fi fost dus la vreun medic pentru a fi consultat, dar a cerut aşa ceva. La un moment dat a fost scos din celulă şi nu s-a mai întors. Starea de sănătate probabil se agravase pentru că stătea în pat chircit de dureri»", arată Andrei Ursu.
Și erau ofticaţi că Gheorghe Ursu s-a dovedit o nucă tare
Fiul disidentului arată că încă o dată, rezulta cu claritate creşterea treptată a violenţei torturilor la care a fost supus Gheorghe Ursu de către inculpaţi pe toată durata arestării sale, pentru că a refuzat să „colaboreze” cu aceştia.
Sau, în cuvintele martorului Florinel Pălămariu, fost subofițer de pază la Penitenciarul din Calea Rahovei de la şedinţa din septembrie 2020:
„Dacă inginerul Ursu ar fi recunoscut cum şi-n ce fel au ajuns scrisorile, memoriile lui, sau ce-o fi scris el la Europa Liberă sau Vocea Americii, sau dacă jurnalul lui personal care care l-a ținut, ştiau, sau ar fi cunoscut unde-l ține, cine-l avea, etcetera, el nu mai păţea nimic, era în viaţă.”
Tot martorul Palamariu a explicat şi metoda Securităţii de a lucra „sub acoperirea miliţiei”, pentru a masca opoziţia şi represiunea politică.
Citește și: Disidența lui Gheorghe Ursu și un dosar în care nu se mai face dreptate
„Ceauşescu declarase că în România nu mai exista deţinuţi politici. Dar văzând că ing. Gheorghe Ursu a fost anchetat pentru o infracţiune banală de drept comun, aflând suma de valută pe care o deţinea la domiciliul lui… era cusut cu aţă albă. Securitatea statului, la vremea respectivă, ne-a băgat mortul în casă la Miliţie. Clita îl întrebă de jurnal, de cum au ajuns scrisorile la Europa Liberă sau la Vocea Americii… asta era de competenta Miliţiei?
Şi erau ofticaţi, [Direcţia] a VI-a [a Securităţii]… că Gheorghe Ursu s-a dovedit o nucă tare, nu le-a dat nimic, nu le-a spus nimic, nu a divulgat nimic: cum, şi ce fel, şi ce metode, ce procedee, etc., a reuşit să le transmite peste.
Nu a răspuns la întrebările puse de Clită şi de Radu Gh. Unde e jurnalul şi cum a reuşit să trimită la Europa Liberă şi la Vocea Americii… Asta, logic, nici direcţia a VI-a [a Securităţii] nu ştia, că dacă ar fi ştiut, nu mai puneau ei întrebările astea. Şi omul nu mai păţea nimic. Ca pe ei îi interesa să obţină aceste două documente", și-a amitit Florin Pălămariu.
Andrei Ursu menținonează că din mărturia subofiţerului de paza rezulta fără dubiu şi identitatea unuia din torţionari în persoana inculpatului Pârvulescu.
„S-a prezentat un subofiţer de la arestul securităţii cu un bon de anchetă, care arăta diferit de cel al miliţiei… care a spus că trebuie să îl scoată la anchetă pe Ursu. Acesta trebuia dus mai întâi în arestul securităţii aflat la parter, iar de acolo îl prelua anchetatorul securităţii. Acel bon îmi amintesc că era semnat de maiorul Pârvulescu…
Am informat despre acest lucru conducerea arestului, iar Creangă mi-a spus că se ştie la comanda despre scoaterea lui Ursu de către Securitate… Am observat că, când s-a întors Ursu era roşu la faţă şi nu era sigur pe el, nu se ţinea bine pe picioare... Am observat în ultimele dăţi când l-am dus la doctor că se ţinea de abdomen...
Fiind un subiect atât de delicat, nu puteai să vorbeşti cu colegii tăi în gura mare, te fereai. După ştiinţa mea nu a existat o anchetă administrativă şi nici a parchetului pentru cele întâmplate… Totul s-a făcut pe tăcute”, a dezvăluit Andrei Ursu despre cel mai recent termen din procesul disidentului Gheorghe Ursu.
