HARVARD: Lăsați Covid-19, pregătiți-vă pentru extratereștri! De unde ar putea veni

DE Adina Mutăr | Actualizat: 04.01.2021 - 22:15
sursă nyp

Un profesor de la Harvard spune că o „vizită” extraterestră a avut deja loc în 2017 și altele vor urma iar anul 2021 ar putea fi unul mai bogat în dovezi despre alte civilizații.

SHARE

Însă, precizează Avi Loeb, președintele Departamentului de Astronomie de la Harvard, semnele vieții inteligente care ne vizitează din spațiu nu sunt „farfurii zburătoare” care plutesc peste New York, ci mai degrabă „gunoiul unei civilizații extraterestre”.

Avi Loeb crede că a găsit deja un astfel de „gunoi”.

În cartea sa viitoare, „Extraterestru: Primul semn al vieții inteligente dincolo de Pământ” (Houghton Mifflin Harcourt), care va fi lansată la 26 ianuarie, Loeb prezintă un caz convingător, un obiect stelar care a rătăcit prin sistemul nostru solar și care, în opinia profesorului, nu era o bucată de rocă, ci „un fragment de tehnologie extraterestră”.

Obiectul în cauză a călătorit spre sistemul nostru solar din direcția Vega, o stea aflată la 25 de ani lumină distanță și a intersectat planul orbital al sistemului nostru solar la 6 septembrie 2017. Această direcție merită urmărită îndeaproape, în opinia cercetătorilor fenomenelor extraterestre, deoarece mai multe evenimente misterioase au fost înregistrate în acea zonă a spațiului cosmic.

La 9 septembrie, traiectoria obiectului l-a apropiat de Soare. La sfârșitul lunii septembrie, a trecut pe lângă Venus cu aproximativ 58.900 de mile pe oră, iar la 7 octombrie, a trecut ca racheta pe lângă Pământ, „după care s-a deplasat rapid spre constelația Pegasus și spre întunericul de dincolo”, scrie Loeb în carte.

Obiectul a fost înregistrat pentru prima dată de Observatorul din Hawaii dotat cu Panoramic Survey Telescope și Rapid Response System (Pan-STARRS) - cele mai performante tehnologii de pe Pământ.

Obiectul spațial a fost numit Oumuamua (de la „oh moo ah moo ah”, care în hawaiană înseamnă „cercetaș”.

Acesta avea o dimensiune relativ mică, de doar aproximativ 92 de metri lungime, dar a fost o mare problemă în comunitatea științifică.

Era primul obiect interstelar detectat vreodată în interiorul sistemului nostru solar. Judecând după traiectoria obiectului, astronomii au ajuns la concluzia că nu era atras de gravitația soarelui, ci doar călătorea.

Nu s-au putut face fotografii clare, dar astronomii au reușit să-și concentreze telescoapele asupra obiectului timp de 11 zile, colectând numeroase date.


Loeb a avansat ipoteza că obiectul reprezenta o bucată dintr-o tehnologie extraterestră abandonată.

O serie de proprietăți neobișnuite ale obiectului l-au condus spre această ipoteză.

Astronomii au remarcat modul în care obiectul reflecta lumina soarelui. Luminozitatea sa varia, fiind de zece ori mai intensă la fiecare opt ore, ceea ce sugera că acesta era timpul necesar pentru a finaliza o rotație completă.


Apoi, dimensiunile lui Oumuamua erau neobișnuite. Oamenii de știință au ajuns la concluzia că obiectul era de cel puțin cinci până la zece ori mai lung decât lat, având forma unui trabuc.

Niciun corp spațial natural observat până în prezent nu arăta nici pe departe astfel.

„Acest lucru ar face ca geometria lui Oumuamua să fie mai extremă de cel puțin câteva ori sub aspectul proporției lățime - înălțime decât cele mai extreme forme de asteroizi sau comete pe care le-am văzut vreodată”, scrie Loeb în cartea sa.

În plus, Oumuamua a fost neobișnuit de strălucitor. A fost de cel puțin „zece ori mai reflectorizant decât asteroizii tipici ai sistemului solar [pietroși] sau decât cometele”, scrie autorul.

Loeb consideră că suprafața obiectului era un metal strălucitor.

Dar anomalia care l-a împins cu adevărat pe Loeb spre ipoteza unei tehnologii extraterestre abandonate este modul în care s-a mișcat Oumuamua.

„Un exces de forță de împingere de la Soare”, care l-a ferit de atracția forței gravitaționale exercitate de astrul incandescent.

Potrivit fizicienilor, forța de atracție a Soarelui va accelera masiv un obiect pe măsură ce acesta se apropie, apoi îl va arunca de cealaltă parte, obiectul încetinind considerabil pe măsură ce se îndepărtează.

Dar Oumuamua nu a urmat această traiectorie calculată. De fapt, obiectul a accelerat „ușor, dar într-o măsură extrem de semnificativă”, scrie Loeb, în timp ce se îndepărta de Soare.

Cu alte cuvinte, era în mod clar propulsat de o forță în plus decât gravitația Soarelui.

La început explicația părea simplă. Cometele prezintă o accelerație similară, deoarece pe măsură ce se apropie de soare, suprafața lor este încălzită, eliberând gaze odată înghețate, care acționează ca un motor de rachetă.

Cu toate acestea, materialele degajate formează coada distinctivă a unei comete. Oamenii de știință au căutat cu atenție acea coadă sau orice semn de gaze sau praf care ar putea propulsa Oumuamua și nu au găsit nicio urmă.

Loeb a ajuns la concluia că obiectul nu putea fi natural. Dar ce a fost mai exact?

O posibilitate, destul de ciudată, ar putea fi găsită în tehnologia deja existentă pe Pământ.

Loeb și un coleg au emis ipoteza că Oumuamua nu avea de fapt formă de trabuc, ci probabil un disc cu o grosime mică, care este posibil să fi folosit drept „un fel de geamandură de navigație spațială folosită de o civilizație de demult”. Atfel de „geamanduri” se folosesc în prezent de către agențiile spațiale.

„Singura modalitate de a căuta civilizații extraterestre este să căutați gunoiul lor, ca jurnaliștii de investigație care privesc prin gunoiul vedetelor”, spune Loeb.

Până de curând, instrumentele pământene nu au fost suficient de sensibile pentru a capta astfel de vizitatori. Dar Loeb crede că tehnologia va face în curând posibilă localizarea mai multor astfel de „călători spațiali”, iar singurul mod în care misterul lui Oumuamua va fi soluționat este dacă un obiect similar va fi reperat și investigat mai amănunțit cu o sondă.

Desigur, nu toată lumea din comunitatea științifică este de acord cu teoria sa.

Loeb admite că teoriile sale nu sunt împărtășite de colegi în unanimitate, dar este de părere că acest lucru se întâmplă pentru că „unii oameni nu vor să discute despre posibilitatea existenței altor civilizații acolo sus”, a declarat el pebtru The New York Post.

„Ei cred că suntem speciali și unici. Cred că este o prejudecată care ar trebui abandonată".


Acceptarea faptului că o rasă extraterestră a intrat în contact cu cea pământeană, fie doar prin „gunoiul său tehnologic” ar declanșa o căutare serioasă a mai multor dovezi, iar Luna și Marte ar putea adăposti „resturi” unor „obiecte” care ar fi putut ateriza în urmă cu mii sau milioane de ani, spune Loeb fără a devolta prea mult subiectul.

Oricum, în anumite cercuri, mai multe secrete extraterestre au dezvoltat științe socio-politice noi și exatravagante pentru oamenii neștiutori, cum ar fi tratatele spațiale, astro-lingvistica și astro-economia.


Mulți oameni importanți prin funcțiile deținute au abandonat „prejudecățile” că am fi singuri în Univers și au făcut declarații surprinzătoare.

De exemplu, Haim Eshed, general israelian în rezervă și profesor universitar, a declarat la începutul lunii decembrie că statul israelian a fost în contact cu extratereștrii, dar acest lucru a fost ținut secret pentru că „umanitatea nu este pregătită” pentru asta, scria Jerusalem Post.

Eshed, care a fost șeful programului de securitate spațială al Israelului timp de trei decenii și a primit de trei ori cea mai înaltă distincție de stat, a susținut că atât Israelul cât și Statele Unite au contacte cu extratereștrii de ani de zile și că există chiar o „Federație Galactică”, despre care au cunoștință câțiva președinți.

Acesta susține că actuala cooperare dintre extratereștri și Statele Unite include și o bază subterană pe Marte.


După aceste „observații” ale generalului israelian, a venit rândul lui John O. Brennan, fost șef al CIA în Administrația Obama și consilier pe probleme de securitate națională. Acesta a declarat că ia în serios anumite rapoarte despre obiecte zburătoare neindentificate (OZN) mai ales când acestea sunt făcute de piloți militari care cunosc tehnologiile actuale.

„Am văzut câteva dintre videoclipurile înregistrate de piloți US Navy și trebuie să vă spun că sunt destul de greu de definit. Viața este definită în multe moduri diferite și cred că este cam arogant să credem că nu există nicio altă formă de viață nicăieri în întregul Univers, în afară de noi. Unele dintre fenomenele pe care le vom vedea vor continua să fie inexplicabile, de aceea intră într-un tip de fenomen care ar putea constitui o altă formă de viață decât cea pe care o cunoaștem”, a declarat precaut Brennan.

 

Comentarii

Alege abonamentul care ți se potrivește

Print

  • Revista tipărită
  • Acces parțial online
  • Newsletter
Abonează-te

Digital + Print

  • Revista tipărită
  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
Abonează-te

Digital

  • Acces total online, inclusiv arhivă
  • Newsletter
  •  
Abonează-te

© 2021 NEWS INTERNATIONAL S.A.