HARTĂ Un bolovan a omorât un om pe Valea Oltului. Unde se poate repeta tragedia? 1.500 km², cu risc în Carpați
Marți, 21 iulie 2026, un bolovan a căzut pe o mașină pe Valea Oltului și a omorât un om. Astfel de tragedii au mai fost și vor mai fi, însă. Dacă până recent autoritățile puteau spune că nu știu exact zonele cu risc, din 16 iulie 2026 știu clar, au o hartă făcută prin PNRR.
Valea Oltului, Cheile Bicazului, Valea Prahovei, Transfăgărășanul... România are o suprafață de aproximativ 1500 km² expusă riscului de căderi de roci, din care 97% este concentrată în zona Carpaților, potrivit studiului „Spatial modelling of potential rockfall occurrence in Romania using the Weight of Evidence method”, realizat de cercetători de la Universitatea din București, Universitatea „Alexandru Ioan Cuza” din Iași (UAIC) și Institutul de Geografie al Academiei Române, cu fonduri din PNRR, și publicat în data de 18 iunie 2026 în revista Scientific Reports din portofoliul Nature, cel mai important grup științific internațional.
Citește și: Un bolovan s-a prăbușit peste o mașină pe DN7. Un bărbat a murit
HARTĂ Un bolovan a omorât un om pe Valea Oltului. Unde se poate repeta tragedia? 1.500 km², cu risc în Carpați
„Până acum, România nu dispunea de niciun instrument la scară națională care să inventarieze locurile cu risc ridicat pentru astfel de căderi de pietre.
Pentru a-l construi, am pornit de la un inventar de 1.743 de locații unde s-au produs deja căderi de pietre, identificate din literatura de specialitate, hărți geologice și date de teren.
Harta astfel rezultată poate ghida studiile de fezabilitate pentru infrastructura montană și poate orienta prioritizarea investițiilor în versanții adiacenți drumurilor și căilor ferate.
Autoritățile cu responsabilități în gestionarea riscurilor naturale, de la Compania Națională de Administrare a Infrastructurii Rutiere și Compania Națională de Căi Ferate, până la agențiile de dezvoltare regională și primăriile din zonele montane pot folosi datele în planificarea teritorială și în fundamentarea strategiilor de reducere a riscurilor”, a explicat dr. Adriana – Bianca Ovreiu, cercetătoare la Facultatea de Geografie a Universității din București și coordonatoarea studiului.
Citește și: FOTO O șosea din România, în top 10 al celor mai periculoase drumuri din lume. Inaugurată în 1974
Panta și absența vegetației, principalii factori ai apariției căderilor de pietre
Cercetătorii au aplicat 19 variabile de mediu - panta terenului, tipul de rocă, vegetația, seismicitatea, amplitudinea termică zilnică și sezonieră (ciclurile de îngheț-dezgheț care fisurează roca), cantitatea de zăpadă și distanța față de văi și drumuri - pe inventarul de 1.743 de locații unde s-au produs deja căderi de pietre în România.
Modelul statistic ales a calculat probabilitatea apariției unui fenomen pe baza frecvenței sale observate în raport cu fiecare factor.
În etapa de validare, acuratețea a fost de 94%, iar harta rezultată a relevat zonele cele mai predispuse, marcate cu nuanțe de roșu.
Cei mai importanți predictori ai apariției căderilor de pietre au fost panta și absența vegetației. În ceea ce privește vegetația, acolo unde pădurea acoperă versantul într-un mod compact, cu o densitate peste 87%, probabilitatea unei căderi de pietre scade sub 2,2%, potrivit studiului „Spatial modelling of potential rockfall occurrence in Romania using the Weight of Evidence method”.
Căderile de pietre, un tip aparte de hazard geomorfologic
O alunecare clasică de teren se mișcă lent, uneori câțiva centimetri pe an, și lasă oamenilor câteva luni sau chiar câțiva ani să reacționeze.
Spre deosebire de aceasta, o cădere de pietre este rapidă și nu lasă timp de reacție. Blocul de piatră se desprinde brusc dintr-un perete vertical, cade și câștigă viteză pe pantă până se oprește, adesea la câteva sute de metri distanță.
„Căderile de pietre sunt singurele alunecări de teren care au generat pierderi de vieți omenești în România, din cauza vitezei și forței pe care le dezvoltă. Chiar și roci de dimensiuni relativ mici pot crea probleme mari din cauza energiei pe care o acumulează în cădere, iar locurile turistice extrem de spectaculoase, respectiv cheile, stâncile și văile cu pereți verticali, au și un risc ridicat de cădere de rocă”, a explicat conf. univ. dr. Mihai Niculiță de la Facultatea de Geografie și Geologie a Universității „Alexandru Ioan Cuza” din Iași, co-autor al studiului.
Cercetătorii precizează că, deocamdată, modelul propus cartografiază zonele unde ar putea apărea aceste căderi, dar nu pot prezice și traiectoria rocilor sau zona de impact.
„Copacii stabilizează în general versanții, dar la scară mică pot și fragiliza roca, întinzând rădăcinile pe fisuri.
Totuși, per total, vegetația densă rămâne un factor protector puternic, iar drumurile naționale, căile ferate și proiectele de infrastructură care traversează Carpații pot destabiliza versanții.
Zonele respective trebuie urmărite constant, iar acum avem un instrument care să arate unde ar trebui să fie prioritatea”, a adăugat conf. univ. dr. Mihai Niculiță.
Cercetarea a fost coordonată de dr. Adriana – Bianca Ovreiu de la Facultatea de Geografie a UB și a fost finanțată prin Planul Național de Redresare și Reziliență, ca parte a proiectului „Complex modelling of multiple land degradation processes in Europe. Towards an integrative scientific framework for sustainable land management across the continent” coordonat de conf. univ. dr. Remus Prăvălie de la Facultatea de Geografie a UB. În cadrul cercetării, conf. univ. dr. Mihai Niculiță de la Facultatea de Geografie și Geologie a UAIC a contribuit la construcția metodologică și interpretarea factorilor de control, iar dr. Nicușor Necula de la Facultatea de Geografie și Geologie a UAIC a asigurat integrarea datelor de înaltă rezoluție prin teledetecție și analiză spațială.
Studiul realizat de cercetători este disponibil pentru toți cei interesați în regim open access și poate fi consultat aici.
