Fostul director al Poștei Române din Iași a plătit chirie pe sediu de 2,5 milioane € unui apropiat

După ce a cheltuit pe chiria unui spațiu din Aurel Vlaicu cât pentru un sediu nou, Poșta se chinuie să recupereze în instanță banii dați ca garanție.

Fostul director al Poștei Române din Iași a plătit chirie pe sediu de 2,5 milioane € unui apropiat

După patru ani și jumătate de proces, Curtea de Apel a pronunțat ieri sentința definitivă.

Sucursala ieșeană a Poștei Române a închiriat în 2010 un sediu pentru desfășurarea activității Centrului de Tranzit de la SC Tegolino SRL.

Afacerea a fost „cu cântec” de la bun început, administratorul firmei fiind un apropiat al directorului de atunci al sucursalei, Radu Mironeanu.

Chiria pentru ansamblul de 7 clădiri și terenul aferent a fost stabilită la 32.000 euro lunar, ajungând până la sfârșitul contractului la aproximativ 2,5 milioane euro.

La încheierea contractului, Poșta a depus și echivalentul chiriei pe trei luni cu titlu de garanție locativă, pentru situațiile în care ar fi fost necesară efectuarea de reparații.

Banii ar fi trebuit restituiți de Tegolino SRL  în termen de două luni de la încetarea contractului de închiriere.

Contractul a încetat la începutul lui 2017, dar Tegolino nu a restituit depozitul.

În martie 2018, Poșta a cerut returnarea a 170.217 lei, soldul contului de garanție, dar Tegolino a refuzat, invocând faptul că ar fi fost nevoită să facă reparații la clădirile închiriate.

Această situație a dus la o acțiune în instanță, depusă de Poștă la Judecătoria ieșeană.

Contractul dintre Poștă și Tegolino prevedea ca la încetarea contractului să se întocmească un proces-verbal care să consemneze eventualele deteriorări ale clădirilor închiriate.

Acestea trebuiau evaluate de două firme specializate, alese de cele două părți.

Dacă devizele nu corespundeau, urma să se facă media aritmetică între ele.

Tegolino a depus procesul-verbal în instanță, acesta consemnând deteriorarea unor bunuri.

„Nu au fost probate însă existența raportului juridic pretins, a devizului de lucrări rezultat în urma reparațiilor efectuate, starea bunurilor pretins deteriorate la momentul încheierii contractului, respectiv valoarea de inventar a acestora la momentul încetării acestuia, valoare în raport cu care a fost calculat prejudiciul cauzat societății.

Deși pârâta a făcut referire la faptul că anterior, la data de 04.01.2017, a emis factura fiscală reprezentând 50% din valoarea de inventar a bunurilor deteriorate și contravaloarea bunurilor lipsă, la dosarul cauzei nu a fost atașată nici factura și nici modalitatea de calcul a sumei rezultate.

În consecință, instanța constată că deși pârâta a probat existența unor bunuri deteriorate la încetarea raportului juridic al părților, valoarea reparațiilor efectuate nu a fost dovedită în niciun fel”, au precizat magistrații Judecătoriei.

Citește mai multe pe Ziarul de Iași.