Comunitatea românilor din Spania “se topește”. 300.000 s-au întors în România. “Câștigăm bine și este ieftin”
În decembrie 2003, Andrei Stefcu a ajuns la Castelldefels la vârsta de 17 ani ca turist. După șapte ani de muncă în domeniul în construcțiilor, a reușit să obțină statut legal. Douăzeci de ani mai târziu, ca atâția alții, și-a făcut bagajele și s-a întors acasă.
Comunitatea românească din Spania este în scădere: cei care au contribuit în timpul boom-ului imobiliar și al crizei se întorc în țara lor și nu tocmai din nostalgie.
Comunitatea românilor din Spania “se topește”. 300.000 s-au întors în România. “Câștigăm bine și este ieftin”
Datele vorbesc de la sine. PIB-ul pe cap de locuitor al României a crescut de la 1.790 de euro în 2000 la 19.960 de euro în 2025. Această creștere face de rușine economia spaniolă, stagnantă în productivitate și salarii.
Citeşte şi: Spania anunţă primele cazuri de pestă porcină africană de după 1994
Însă ceea ce înclină cu adevărat balanța este costul vieții: în timp ce în România o gospodărie medie cheltuiește între 700 și 800 de euro pe lună, în Spania cifra crește vertiginos, ajungând la între 1.200 și 1.800 de euro. Cu salarii acum comparabile în multe sectoare, decizia este evidentă.
Puterea de cumpărare în scădere
Un șofer de camion care lucra în Spania de ani de zile și-a povestit frustrarea: câștiga un salariu bun, dar după taxe și chirie, abia dacă mai avea ceva de economisit.
Citeşte şi: Focar de pestă porcină în Constanța. Trebuie sacrificate 49.000 de animale din cauza virusului
Un inginer de origine română a confirmat că câștigă acum cu 50% mai mult în țara sa și că totul este mai ieftin acolo. „Iadul fiscal” spaniol, coroborat cu incertitudinea juridică și creșterea prețurilor locuințelor, i-a determinat pe mulți profesioniști calificați să-și vadă viitorul în România. Nu este un exod a creierelor, ci un exod a profesioniștilor.
O ieșire selectivă
Dezbaterea din forumurile economice indică un fenomen deja observat în emigrația sud-americană după criza din 2008: cei mai educați și muncitori se întorc, în timp ce unii dintre cei care trăiesc din asistență socială sau care sunt plătiți pe piața neagră rămân în țară.
În cazul României, se adaugă o dimensiune etnică complexă, dar problema centrală este economică. Cei care au plecat pentru a-și câștiga existența și a economisi pentru a se întoarce se țin de planul lor. Cei care au venit să rămână s-ar putea să se gândească din nou dacă merită.
Ceea ce nimeni nu contestă este că Spania pierde unul dintre cele mai integrate grupuri străine ale sale, cu cea mai mare rată de ocupare a forței de muncă.
Între timp, sosirea altor fluxuri migratorii nu compensează calitatea capitalului uman care pleacă. Cu PIB-ul pe cap de locuitor al României înmulțindu-se de unsprezece ori în 25 de ani și cel al Spaniei stagnând, rolurile s-au schimbat. Acum, România pare a fi țara cu viitor.
Cazul lui Andrei Ștefcu nu este un incident izolat: este vârful aisbergului unei diaspora inversate care contestă modelul spaniol de asistență socială. Când emigranții care se întorc câștigă mai mult acasă decât în lumea dezvoltată, ceva este în mod clar în neregulă, arată burbuja.info.
Conform datelor Institutului Național de Statistică din Spania (INE), numărul cetățenilor români care trăiesc şi muncesc în Spania a scăzut între 2012 şi 2025 cu aproximativ 32% ajungând acum la în jur de 600.000.
