Aproape că nu e român care să nu știe să fredoneze „Şaraiman’, „Florăresele’, „Aş munci la plug şi coasă’, „Anii mei şi tinereţea’, ori „Ia mai dă o damigeană’.
Cea care le-a dat viață ș le-a făcut cunoscute este cântăreața Romica Puceanu, supranumită Regina Muzicii lăutărești sau Ella Fitzgerald a României.
Cine a lansat "Șaraiman" și "Anii mei și tinerețea"
Romica Puceanu a fost fiica marelui țambalist Costică Puceanu care cânta la Hanul lui Manuc.
La nici 14 ani urcă pentru prima dată pe scenă, iar cariera începe să se contureze din succesul aproape instantaneu pe care i-l aduc vocea și sensibilitatea interpretării „cântecelor de mahala'.
Convingerea ei că doar munca îi va aduce realizarea visurilor o face să caute noi și noi izvoare pentru melodiile ei lăutărești, să prelucreze texte vechi culese de prin colțuri uitate ale lumii țigănești autentice și să le transpună muzical ca solistă în taraful verilor ei Aurel şi Victor Gore.
Primul disc al Romicăi este înregistrat în studiourile Electrecord abia în 1964 – căci ideologia comunistă nu prea îngăduia muzica lăutărească – tot cu ajutorul tarafului Fraţii Gore, conform Adevărul.
În anii ’70, când s-a ridicat din mahala pe scenele marilor restaurante bucureştene, a fost numită regina muzicii lăutăreşti – în unanimitate, fără contestaţii. Astăzi, muzica ei a ajuns în cultura pop.
Citește și: Adevărul ascuns soțului de Sofia Vicoveanca pentru a-i face viața mai bună. Singură de 20 de ani
În anii de glorie ai muzicii lăutăreşti, Romica Puceanu era una dintre marile vedete ale localurilor de petrecere din Bucureşti. Toate se luptau s-o aducă să cânte, nu mai conteneau invitaţiile. Şi-a fost peste tot Romica: la Salonul Spaniol al Restaurantului Caraiman, la Capitol, la Continental, la Monte Carlo din Cişmigiu, la Intercontinental şi la Hotel Flora.
În tot Bucureştiul s-au auzit „Şaraiman“, „Ileană, Ileană“, „Anii mei şi tinereţea“ şi „Eu de când te-am cunoscut“. Intra pe scenă mereu elegantă, cu rochii somptuoase şi cu coafuri bine puse la punct, vorbea cu umor şi cânta dumnezeieşte.
„Publicul se manifesta în restaurant exact ca la un spectacol. Când intra Romica Puceanu erau atenţi, nici nu mai mâncau. Era o onoare pentru ei – mai ales dacă venea la masă la ei să le cânte“, povesteşte acordeonistul Viorel Fundament, într-un reportaj realizat de „Kestiuni rome“.
Romica Puceanu n-a cântat numai prin cârciumi şi la chermeze, a fost o bună perioadă şi solistă pe scena Teatrului de revistă „Constantin Tănase“.
A făcut spectacole alături de Stela Popescu, Alexandru Arşinel şi Nicu Constantin, care-i deveniseră şi prieteni apropiaţi. „Făceam parte din acelaşi grup de şuşanişti, cum se spunea pe atunci. Eram cu Stela, cu Romica, uneori cu Amza, cu Tapalagă (n.r. – Ştefan), cu Dan Spătaru“, povesteşte Alexandru Arşinel. După spectacole, mergea cu toţi actorii de la Tănase la restaurantele unde se adunau lăutarii autentici ai Bucureştiului şi petreceau până dimineaţa.
Era a doua mamă a lui Nicu Ceaușescu
Petrecerile nomenclaturiştilor erau animate de lăutari, chiar dacă înregistrările şi difuzarea cântecelor de mahala la scară largă erau controlate de cenzură. Romica Puceanu a cântat şi la astfel de adunări, însă Nicolae Ceauşescu făcuse un cult pentru Ioana Radu.
Romica era preferata lui Nicu Ceauşescu, mezinul dictatorilor români. El nu participa la petrecerile nomenclaturii, ci îşi făcea propriile chermeze, la Sibiu, unde era prim-secretar al PCR.
„Am fost la restaurant, la Doina, ani de zile, cu o orchestră extraordinară, inclusiv cu maestrul Toni Iordache. Ea ne ţinea acolo şi de ea depindea tot, că era mama lui Nicuşor Ceauşescu a doua. Aşa îi spunea: mama mea doi. La Continental, tot noi am deschis, tot cu maestrul Toni Iordache, cu Gică Urziceanu şi dânsa. Răposatul Gică Petrescu, toţi marii actori veneau la Continental să asculte muzica adevărată. Nicuşor venea cu Vadim Tudor, cu Păunescu, poetul“, îşi aminteşte George Udilă.
Succes în Statele Unite
Începând cu anii ’80, Romica Puceanu a reuşit să ducă muzica lăutărească dincolo de graniţele României. Mai fusese, însă, în 1973, într-un turneu în Israel, alături de taraful lui Ion Albeşteanu şi de alţi interpreţi, precum Luigi Ionescu şi Doina Badea.
„În Israel era cea mai apreciată, acolo erau românii care erau morţi după ea“, spune Udilă. Apoi, a fost în Japonia şi China, dar şi în RDG.
Cel mai de anvergură turneu al artistei a fost cel din Statele Unite. Începând cu 1984, a început să treacă Atlanticul şi să concerteze pentru românii stabiliţi în America. În 1985, la sosirea pe aeroportul din New York, se zice că au aşteptat-o 11 maşini pline cu flori şi o mie de admiratori.
Romica era iubită peste Ocean, aşa că a luat în serios şansa de a rămâne acolo pentru o perioadă mai lungă de timp. În 1988 s-a angajat la acest turneu de anvergură. Timp de şase luni, în fiecare seară, a ţinut spectacole la restaurantul Transylvania, de pe 42nd Street, Long Island City, New York, care momentan nu mai este funcţional. Ulterior, cu ajutorul omului de televiziune Aristide Buhoiu, şi-a prelungit şederea şi a prins diverse contracte pentru cântări pe scene mari, alături de artişti precum Telly Savalas.
A murit într-un accident la Dor Mărunt
În ultimii ani de viaţă, Romica Puceanu s-a retras de pe marea scenă. Obişnuia, însă, să accepte invitaţiile de a cânta la nunţi şi petreceri private, care îi asigurau traiul. Sfârşitul a venit brusc şi violent. „19 octombrie ’96.
Plecam la Constanţa, la un eveniment, o nuntă foarte mare, de nişte oameni extraordinari. Ne-a trimis microbuzul ei, un Mercedes cu 16-17 locuri. Ea mi-a spus: «Faci o formaţie». Şi formaţia care era? Contrabas şi ţambal, şi eu cu acordeonul, şi ea. Atât.
Pe drumul către Slobozia (n.r. – între localităţile Dor Mărunt şi Dragoş Vodă), pur şi simplu, era şoseaua foarte liberă, când ne-am pomenit cu un BMW depăşind o căruţă, neavând viziunea normală sau să ia distanţa normală, cum se spune, ne-am ciocnit frontal cu BMW, pe care-l conducea un grec. Şoferul nostru, ce să facă?, a tras cât a putut dreapta şi microbuzul s-a dus în şanţ.
Impactul fiind foarte mare, zdruncinătura foarte mare, Romica Puceanu stătea pe partea dreaptă, scaunul doi. De acolo, sărăcuţa, a ajuns... era capul ei la picioarele şoferului. Ea a fost cel mai rău accidentată – şi copilul şoferului.
Avea un copil de 6 ani în spate. Şi şoferul, la genunchi, nu ştiu cum a intrat... Ea ţipa la mine: «Viorele, mamă, ia-mă de aici». Am deschis uşile maşinii, au oprit maşini foarte multe şi ne-au ajutat câţiva oameni ca s-o luăm. La spital am ajuns, se întunecase afară. «Viorele, să nu mă laşi aici». Am stat puţin cu dânsa acolo la spital şi duminică dimineaţă am auzit că a ajuns la Spitalul de Urgenţă Floreasca“, povesteşte Viorel Fundament pentru „Kestiuni rome“.
În ciuda eforturilor medicilor de-a o stabiliza, artista nu a supravieţuit accidentului. A murit pe 24 octombrie 1996, cu o zi înainte de a pleca la Paris, unde îşi planificase să concerteze în acea toamnă. A doua zi, ziarele anunţau decesul marii artiste, într-un colţ de pagină:
„Potrivit raportului medicilor, interpreta suferea de mai multă vreme de un cancer generalizat. Contuziile şi fracturile suferite ca urmare a accidentului, petrecut în apropiere de comuna Dor Mărunt, i-au grăbit sfârşitul. Cu toate eforturile medicilor, care apreciau luni că pacienta se află în afara oricărui pericol, organismul acesteia a cedat, măcinat de boală, nu a mai rezistat. Prin trecerea în nefiinţă a celebrei cântăreţe, muzica lăutărească pierde una din vocile sale de primă mărime“.
