Ovidiu Iuliu Moldovan, uriașul actor marcat de pierderea părinților, a fost o figură aparte în galeria marilor artiști români. Discret și retras, dar jovial între prieteni, „bărbat adevărat” în filme, dar fragil în interiorul ființei sale, actorul ar fi împlinit 82 de ani, pe 1 ianuarie. A decedat, însă, în martie 2008, ducând cu sine și marea sa dragoste.
Ovidiu Iuliu Moldovan, uriașul actor marcat de pierderea părinților. Care a fost marea sa dragoste?
Puțini actori români au fost mai discreți și mai delicați, în ciuda forței lor artistice, decât Ovidiu Iuliu Moldovan. A intepretat personaje diverse, atât în cele aproape 50 de filme, cât și în zeci de piese de teatru.
Ușurința cu care putea trece de la o psihologie la alta e demonstrată și de faptul că a putut fi legionarul isteric din „Actorul și sălbaticii”, Johnny Brad, în seria „Ardelenilor” sau Horea, în pelicula cu același nume, dar și Caligula, Antonio, Despot Vodă, Platonov sau Gelu Ruscanu, în piese de teatru semnate de dramaturgi faimoși, de la Shakespeare, la Cehov, Camus sau Camil Petrescu.
Ovidiul Iuliu Moldovan ar fi împlinit 82 de ani pe 1 ianuarie, fiind născut în prima zi a anului 1942, în satul Vişinelu, localitatea Sărmaşu, judeţul Cluj (astăzi, judeţul Mureş).
Copilăria sa a fost marcată de pierderea prematură a tatălui său, luat prizonier de război şi omorât împreună cu alţi 40 de camarazi, de luptătorii lui Miklos Horthy.
Citește și: Recunoașteți personajele? El, distrus de moartea mamei, ea, acuzată că a distrus cariera unei colege
Actorul a încercat toată viaţa să afle ceea ce s-a întâmplat cu părintele său, dar nu a reuşit. Din respect faţă de acesta, actorul şi-a luat numele „Iuliu”.
Într-un interviu inedit descoperit de Newsweek în revista Cinema, Moldovan spunea:
„Sunt transilvănean şi cred că în profesia mea nu am uitat nici o secundă acest lucru. M-am apropiat cu foarte multă pasiune, cu responsabilitate şi cu sentimentul unei obligaţii de conştiinţă de tot ceea ce a trebuit să fac în profesie, în spiritul tradiţiei transilvănene. Iar ascendenţa mea am considerat-o ca o responsabilitate foarte importantă pentru mine, ca artist”.
A doua mare cumpănă din destinul actorului a constituit-o moartea mamei sale, în 1995, peste care n-a mai putut trece.
Cu regizorul Dan Pița, la filmăriule pentru „Pruncul, petrolul și ardelenii” - Foto: Facebook/Cineclic
Dispariția acesteia i-a sfâşiat inima , astfel că după acest episod, s-a închis in el, s-a retras din viaţa publică, aparând ocazional pe scena Naţionalului şi în recitalurile de poezii eminesciene.
Ultimul său mare rol a fost „Pantazi”, în 1995, din „Craii de Curtea-Veche”, al lui Mircea Veroiu.
Citește și: Iuliu Moldovan ar fi împlinit 81 ani. Șuete cu pălincă la Dinică. Nu a mai jucat după moartea mamei
Într-un interviu acordat Ivonei Hristescu, în 2004., Ovidiu Iuliu Moldovan se declara nemulțumit de „vulgarizarea limbii române în multe spectacole”.
”Am senzaţia vulgarizării limbii române în multe spectacole. O parte a publicului savurează pitorescul de mahala, golănismele, şi am văzut actori care cultivă acest gen de succes comercial. Firescul pe care-l urmăresc eu nu e firescului argoului”, mărturisea el.
Dar singurătatea în care s-a cufundat i-a adus cumva și sfârșitul prematur. Nimeni nu a ştiut că este bolnav. În ultimele săptămân a refuzat orice contact.
Era atât de închis în el încât nici măcar fratele său după mamă, regizorul Mircea Moldovan, nu a ştiut că are ciroză, ci doar că suferă de diabet, scria ziarulmetropolis.ro.
Era atât de închis în el încât nici măcar fratele său, Mircea Moldovan, nu a ştiut că are ciroză, ştia doar că suferă de diabet.
Ovidiu Iuliu Moldovan a fost îndrăgostit total de poezia eminesciană - Foto: Facebook/Cineclic
Ultima dată fratele său a vorbit cu actorul duminică, luni a fost internat, iar miercuri marele artist a murit.
„Era o aniversare când mergeam la el, în Bucureşti. Avea un cerc de prieteni, printre care erau Dinică, Dan Piţa, Caramitru... Îi suna şi le zicea: „O vinit frăţioru' meu din Cluj cu palincă cu slănină. Haideţi repede!”. Şi ei veneau şi petreceau. Lui Ovidiu Iuliu Moldovan îi plăcea la nebunie să urce pe scenă în spectacolele de teatru şi de poezie. Era ahtiat după Eminescu. Pelicula n-a iubit-o atât de mult!”, a spus fratele său.
Din cuvintele fratelui său răzbate și adevărul despre marea dragoste, de fapt, a lui Ovidiu Iuliu Moldovan: poezia lui Eminescu, din care recita încă din copilărie.
Citește și: Adulat de spectatori, Ovidiu Iuliu Moldovan a murit singur și în uitare. Marele regret al actorului
De altfel, Iuliu Moldovan a fost, de altfel, unul dintre cei mai vibranți și profunzi recitatori ai versurilor poetului „nepereche”. Poate doar Gheorghe Cozorici, prin unicitatea timbrului său, să-l fi depășit.
A fost așa de îndrăgostit de versurile eminesciene încât, în ianuarie 2008, deși bolnav fiind, a decis să participe alături de actorii Valeria Seciu, Ion Caramitru şi clarinetistul Aurelian Octav Popa, în cadrul recitalului extraordinar „Trecut-au anii…”, dedicat împlinirii a 158 de ani de la naşterea lui Eminescu.
Doar două luni mai târziu, pe 12 martie 2008, murea singur, fără „publicitate”, într-o discreție absolută. A iubit și a fost iubit, și asta i-a fost suficient, se pare. Nu și-a dorit soție dar și-ar fi dorit copii.
Conform apropiaților, aceasta ar fi fost și cea mai mare neîmplinire a sa: faptul că nu a avut urmași.
Comentarii 0