Aflată la circa 5 km de Mangalia, în apropierea localităţii Limanu, Peştera Limanu a căpătat în decursul timpului o aură de legendă.
Misterul peșterii din România din care mulți nu s-au mai întors
Peştera a fost locuită încă din neolitic, iar în perioada dacică a fost şi loc de refugiu pe timpul invaziilor romane.
A continuat să fie locuită în perioada daco-romană şi în epoca medievală, fiind şi un loc de practicare a ritualurilor religioase.
Cu o lungime de cca 4.000 metri ea este de departe cea mai lungă peşteră dobrogeană. O altă ciudăţenie este ramificarea de-a dreptul ameţitoare a galeriilor.
Citește și: Iubirea la prima vedere dintre o balerină și un mare poet ține o viață. La moartea lui, se sinucide
Spre deosebire de majoritatea peşterilor unde apele şi-au croit galerii principale spre care converg galerii secundare – după cum într-un oraş străzile laterale ies în bulevarde -, proiectantul Peşterii Limanu nu a avut nici un gând de sistematizare.
Şi mai bizar este aspectul unor galerii, care au secţiune rectangulară foarte regulată, de ca şi cum au fost cioplite de om.
În realitate este vorba de o morfologie specifică peşterilor dezvoltate în calcare cu stratificaţie orizontală, în ceea ce geologii denumesc structuri tabulare, (Peştera Mammoth din SUA, cea mai lungă din lume, de peste 600 km, are multe astfel de galerii şi acolo nu spune nimeni că a fost săpată de om).
Dar la Limanu, pentru a face lucrurile şi mai complicate, unele sectoare de galerie chiar au fost cioplite de oameni.
Arheologul Vasile Boroneanţ, unul dintre istoricii preocupaţi de acest mister, a localizat Peştera Keirys la Limanu, unde localnicii au denumit inspirat labirintul cavernicol de aici drept Peştera 'La icoane' sau 'Caracicola', după ce au descoperit incizii, desene în cărbune şi chipuri de idoli ciopliţi, urme de vieţuire apreciate a data din neolitic.
Altele, posibil dacice. Peştera Limanu este un adevărat labirint subteran, a cărui lungime exactă încă nu se cunoaşte, doar 3,2 km de galerii şi coridoare fiind cartografiate.
Aici au fost descoperite urme de vieţuire, pereţi şi tavane cioplite, încăperi amenajate, firide pentru opaiţe, existând dovezi că vechii locuitori ai peşterii foloseau chiar şi un sistem de marcaje pentru a nu se rătăcii. Pe pereţi apar desene şi inscripţii (romane şi chirilice) care dovedesc locuirea începând din sec. I a.Chr. până în sec. X p.Chr. Un interes deosebit prezintă figurile de călăreţi; caii văzuţi din profil sunt redaţi în galop, iar călăreţii au chipurile privite din faţă.
Ca siluete şi mod de prezentare seamănă în mod izbitor cu cele ale călăreţilor daci, de pe ceramica descoperită în multe aşezări din aria locuită de traco-daci.
Cele mai vechi desene aparţin însă foarte probabil perioadei de maximă înflorire a culturii geto-dacice, de când datează, conform arheologilor, amenajarea peşterii. Celelalte desene - simbolurile religioase creştine, literele sau cuvintele în caractere chirilice - aparţin perioadei romano-bizantine şi celei ulterioare, fiind o dovadă că peştera de la Limanu a constituit un adăpost pentru populaţia locală până târziu, către sec. X-XI p. Chr. - menţionează dr. Boroneanţ, în lucrările sale.
"Dintre peşterile dobrogene, cea de la Limanu este singura care se apropie de descrierea lui Cassius Dio privind legendara Keirys. Ea este singura în măsură să justifice deplasarea unei armate romane pentru asedierea unui loc de refugiu, potrivit Agerpres.
Citește și: Moară mobilă, din Epoca de Fier, descoperită în România: Cum făceau gospodinele făină acum 3.000 ani
Cercetările au scos la iveală material arheologic care atestă că peştera a fost locuită de localnicii daci chiar în acea epocă. Dovezile existente ne îndreptăţesc să considerăm că labirintul de la Limanu a fost realizat de o autoritate locală geto-dacică, ca măsură de apărare în faţa pericolului roman.
Relatarea lui Cassius Dio arată că peştera era loc de refugiu, anume ales şi pregătit, nu o cavernă întâmplătoare", scrie prof. dr. Vasile Boroneanţ, în "Labirintul subteran de la Limanu".
Localnicii cred că peștera e o poartă spre alte lumi
Poveştile localnicilor amintesc vaiete stranii şi înspăimântătoare care vin din străfundurile pământului, iar cei care le aud sunt hipnotizaţi de ele şi pornesc în căutarea glasului. Se spune că acest glas ar fi al paznicului porţii de la intrare, care vrea să îi ademenească pe cei neiniţiaţi şi care, din curiozitate, păşesc cu blasfemie pe pământul sacru al lui Zamolxis.
Citește și: Misterul „El Dorado-ului” de România: Locul unde au fost descoperite două minerale unice în lume
Mai mult, s-a ţesut şi misterul, legat de interpretarea imaginilor ipostaziate de bolovanii prăvăliţi la intrarea în peşteră, precum că ar fi fost chipurile cioplite în piatră ale lui Zamolxis, al cărui spirit păzeşte intrarea în tărâmul sacru, până că strămoşii daci vor reveni din genune.
Explicaţia ştiinţifică a acestor sunete ciudate, dată de speologi, este că vaietele sinistre sunt produse de vântul ce străbate numeroasele galerii subterane de la Limanu, zgomot care, se pare, influenţează psihicul omului.
În prezent Peştera Limanu este declarată arie protejată şi se află în custodia Asociației GESS, care îşi onorează misiunea, dar cu mare dificultate, potrivit ziuaconstanța.ro.
