Găsirea Sfintei Cruci, pe care Isus Hristos a fost răstignit, a fost meritul împărătesei Elena, care, în fervoarea sa creștină, nu a abandonat căutarea acesteia. Un lucru chiar mai dificil a fost cel de a identifica Adevărata Cruce de cele două ale tâlharilor crucificați în același timp cu Mântuitorul, care au fost descoperite în același loc.
Minunea găsirii Sfintei Cruci, pe care Hristos a fost răstignit. Bucăți din ea, în România. Unde?
După Bătălia de la Podul Milvius, din octombrie 312, când Constantin cel Mare și-a învins rivalul, Maxențiu, folosind pe flamurile și scuturile soldaților săi semnul crucii care i s-a arătat și în vis, dar și în dimineața luptei, împărăteasa Elena a devenit o înfocată adeptă a creștinismului, religie persecutată până atunci în Imperiul Roman.
Astfel, după Sinodul I Ecumenic din anul 325, desfășurat la Niceea, Sfânta Elena - ea fiind trecută în rândul sfinților alături de fiul său, Constantin - a plecat la Ierusalim cu o cantitate mare de aur, dorind să descopere crucea pe care fusese răstignit Mântuitorul, Domnului, în semn de cinstire și mulțumire pentru minunea de la Podul Milvius.
Citește și: Unde se află Lancea Destinului, cu care Longinus l-a străpuns pe Isus Hristos ? Menționată în Biblie
Scrierile Bisericii ne spun că Sfânta Elena a plecat din Nicomidia, capitala provizorie a Imperiuluii, Bizanțul, viitorul Constantinopol. fiind în reconstrucție, a mers prin Turcia și prin Cipru și a ajuns, în cele din urmă, în Țara Sfântă, loc care arăta total diferit față de cum își închipuia ea.
După răscoala iudeilor din anul 136, Împăratul Hadrian distrusese Ierusalimul, iar pe locul Sfântului Mormânt zidise un templu închinat zeiței Afrodita, pentru a acoperi pe vecie locul pătimirilor lui Hristos.
Sfinții Împărați Constantin și Elena - Foto: doxologia.ro
Elena i-a întrebat pe evreiChemând ea pe evrei în ce parte se află dealul Golgotei – locul unde fusese răstignit Mântuitorul, însă toți au refuzat să-i spună, fapt care a întristat-o profund pe Împărăteasă.
În cele din urmă, a venit la ea un bărbat bătrân, pe nume Iuda, care i-a arătat locul respectiv. Ajungând acolo, împărăteasa Elena a poruncit să fie dărâmat templul ridicat de Hardian, iar zidul și pietrele să fie date la o parte.
Citește și: Misterul Sf. Graal, cupa din care Hristos a băut la Cina cea de Taină. Unde se află prețiosul potir?
S-au făcut săpături și, în partea dinspre răsărit, au descoperit Mormântul Domnului, cele trei cruci - a lui Hristos și ale celor doi tâlhari - şi, imediat după aceea, au găsit și piroanele folosite la crucificare, într-o cisternă subterană abandonată, conform blog.bizanticons.ro.
Sinaxarul - cartea religioasă care povestește viețile sfinților - ne spune că, aflați în dificultatea de a ști care este crucea pe care a fost răstignit Hristos, Patriarhul de atunci al Ierusalimului, pe nume Macarie, a avut o idee inspirată, care s-a transformat, de fapt, într-o adevărată minune.
Sfânta Cruce, descoperită în Ierusalim de împărăteasa Elena
Pentru că în acel moment trecea pe lângă ei un convoi funerar, acesta a poruncit celor ce duceau pe cel decedat la groapă să stea pe loc: „şi se aşezară Crucile pe mortul acela câte una pe rând, iar când au pus Crucea lui Hristos, îndată mortul a înviat şi s-a sculat viu cu puterea Dumnezeieştii Cruci a Domnului”.
Vizibil emoționată și plină de entuziasm, Sfânta Elena s-a închinat Cinstitei Cruci alături de tot alaiul ei, iar Patriarhul Ierusalimului, stând la un loc mai înalt, a ridicat Crucea arătând-o poporului, cu toții strigând: „Doamne miluiește!”.
Biserica Învierii sau a Sfântului Mormânt din Ierusalim - Foto: arhiva
Din acel moment a început să fie prăznuită sărbătoarea Înălțării Sfintei Cruci. Întorcându-se în Nicomidia, Elena a luat cu ea o parte din lemnul Sfintei Cruci și sfintele piroane, iar pe cealaltă parte a pus-o într-o raclă de argint și a dat-o Patriarhului Macarie în pază, spre a putea fi cinstită de toți care vor ajunge în Țara Sfântă.
După acest eveniment, ca mulţumire adusă lui Dumnezeu, ea a ridicat mai multe biserici în Ierusalim, inclusiv Biserica învierii, lângă Sfântul Mormânt, acolo unde găsise Sfânta Cruce.
Ulterior, Crucea a fost luată ca pradă de război de perşi, în secolul al VII-lea, apoi redobândită şi readusă la Ierusalim, în Biserica Sfântului Mormânt; ajunsă peste veacuri în custodia cavalerilor templieri.
Aceștia au purtat-o în cruciade spre a le aduce victoria, apoi a căzu apoi în mâinile sultanului Saladin, din nou ascunsă, parţial pierdută, fiind fărâmiţată în bucăţi şi dispersată în lume, de-a lungul timpului, mai ales în Evul Mediu.
Citește și: Care a fost bătălia ce a schimbat istoria creștinismului? Semnul care a ajutat un împărat să învingă
Unele fragmente au fost ulterior autentificate, altele nu, dar toate s-au păstrat în numeroase biserici şi comunităţi religioase.
Fragmente din lemnul Sfintei Cruci au ajuns pentru prima dată în Ţările Române între anii 1757–1763, aduse de la Mănăstirea Xiropotamu pe pe Muntele Athos. De fapt, acolo se păstrează și cea mai mare parte întreagă din lemnul acesteia, potrivit rador.ro.
Lăcașurile din România care au fragmente din Sfânta Cruce:
- Schitul Păltiniș din județul Sibiu;
- Mănăstirea Lupșa din comuna Lupșa, județul Alba;
- Mănăstirea Căldăruşani din comuna Gruiu, județul Giurgiu;
- Biserica Țigănești situată lângă București, în comuna Ciolpani, județul Ilfov;
- Biserica Sântul Vasile cel Mare din București, pe Calea Victoriei;
- Mănăstirea Miclăușeni din satul Miclăușeni, județul Iași.
