Victor Rebengiuc continuă să joace la vârsta de 90 de ani și spune că o va face cât îl vor ține puterile.
„În ceea ce privește teatrul, voi continua să joc! Voi urca pe scenă până în acea clipă în care voi simți că pot să fac asta bine, adică să joc. Nu am spus că voi juca doar până la finele actualei stagiuni. Nu, voi juca până atunci când voi simți că nu mă mai țin puterile. Dar, atât timp cât am putere în mine, cât sunt capabil, voi juca!”, s-a destăinuit actorul.
Citește și: Victor Rebengiuc, înainte de împlinirea vârstei de 90 ani: Voi urca pe scenă cât mă țin puterile
Părinţii lui Victor Rebengiuc s-au despărțit când acesta avea doar 3 ani. Ulterior, artistul avea să fie crescut doar de bunici cărora le poartă o deosebită recunoștință.
„Nu am avut tată, am avut bunic, din fericire. Am fost crescut de bunicii materni. Au fost minunaţi cu noi, ne-au crescut foarte bine. Oameni simpli, de la mahala. Bunică-mea era o fată frumoasă când era tânără, avea şi ceva zestre: o casă. Bunică-miu era un bărbat superb – brunet, cu părul creţ, avea mustaţă. Nu l-am moştenit noi, nici eu, nici frate-miu. S-au căsătorit, au început să facă copii, apoi bunică-miu și-a deschis o măcelărie și a dat faliment, aşa că a pierdut casa, a vândut-o.
Şi noi trebuia să ne tot mutăm, pentru că ei se mutau în funcție de unde era chiria mai ieftină. Am făcut asta vreo trei-patru ani. În fiecare toamnă, de Sfântul Andrei, ne mutam dintr-un cartier al Bucureştiului în altul. Eu şi cu frate-miu stăteam pe mobilă, pe camion”, povestește Victor Rebengiuc.
Tatăl lui Victor Rebengiuc avea să moară la Stalingrad
El va fi crescut de bunici. Actorul spune că bunicii au crescut cinci copii. Iar când aceștia s-au făcut mari a apărut el și au luat-o de la capăt crescându-și nepotul ca pe propriul copil.
„Au avut cinci copii (bunicii lui materni, n.r.), patru fete şi un băiat. Când nu mai aveau copii de crescut, am apărut noi. S-au ocupat foarte mult de noi. Eu la 4 ani ştiam să citesc şi să socotesc. Bunica mea m-a învăţat asta foarte devreme. Citeam ziarul în mod curent, nu aveam probleme.
Ea îl punea pe masă, să nu se murdărească masa, şi eu îl citeam. «Nu mai citi, măi, ziarul ăla, mănâncă acolo», îmi zicea. Tot ştiam din ziar, din ce se întâmpla în anii ’40, de rebeliune. Şi atunci ea punea ziarul invers şi eu îl citeam şi aşa”, și-a amintit Victor Rebengiuc, despre copilărie.
Mama nu l-a văzut jucând
A fost crescut de bunici și pentru că mama era plecată toată ziua pentru a câștiga bani. Nu a venit la niciun spectacol al artistului.
„Mama nu a vrut să vină să mă vadă jucând. A zis: «Tu mori acolo şi eu nu vreau să văd asta». Muncea foarte mult. Ea era singura care muncea în casă și aducea salariu. A mers greu”, povestește el.
Și de aceea, evită să își cheme apropiații să îl vadă jucând. „Nu îmi place să ştiu că sunt persoane pe care le cunosc în public. Teatrul e liber, biletele se pun în vânzare, cine vrea să vină la teatru să vină, dar să nu vii la mine să-mi spui: «Dă-mi şi mie două bilete», pentru că eu înnebunesc în momentul în care joc pe scenă să ştiu că e acolo, mă gândesc «Oare ce-o să zică?!»”, a adăugat Victor Rebengiuc.
O iubire de 60 de ani
Victor Rebengiuc și soția sa Mariana Mihuț s-au întâlnit pe platoul de filmare din „Pădurea spânzuraților”. Liviu Ciulei i-a cerut Marianei Mihuț să joace rolul soției lui Apostol Bolog. Tânărul Victor Rebengiuc îi devenea partener de platou.
”Ne-am întâlnit în 1964, când filmam „Pădurea spânzuraților”. Ea juca rolul logodnicei mele. Era tânără, încă studentă, în ultimul an la institut, drăguță, frumușică. (…) Am avut o tresărire, un fior, un zvâc. A fost un coup de foudre. Mi-a plăcut când am cunoscut-o, am început s-o curtez chiar în timpul filmărilor.(…) Întâmplător am aflat ca eram vecini de bloc. Ne-am propus să ne întâlnim mai des și din chestia asta a ieșit ce-a ieșit”, a spus Rebengiuc.
Citește și: Iubirea la prima vedere dintre Rebengiuc și Mariana Mihuț ține de 57 de ani. Acasă nu vorbim teatru
