Legenda pârâului din România care nu îngheață niciodată. Trece prin curtea unei case parohiale

Cârța, aflată la aproximativ 50 de kilometri de Sibiu, fosta abaţie a fost întemeiată undeva în jurul anului 1.200 de un grup de călugări cistercieni.

Legenda pârâului din România care nu îngheață niciodată

Fosta abaţie a fost întemeiată undeva în jurul anului 1.200 de un grup de călugări cistercieni. Despre cistercieni se ştie că, atunci când se călugăreau, trebuiau să promită castitate, sărăcie şi ascultare. 

Purtau rase albe, nu aveau dreptul să poarte pantaloni iar tăcerea era considerată o virtute. Posteau, iar singura carne pe care o puteau consuma era cea de peşte.

Citește și: Enigma piramidei holografice, straniul fenomen din Ceahlău. Se crede că e muntele sacru al dacilor

Cistercienii ştiau să facă baraje, lacuri în care să ţină peştele, ştiau să citească în latină, greacă, ebraică, ştiau să ţină slujbe, să boteze, să îngroape, să cunune. Aveau arhitecţi, meşteşugari de toate felurile. În materie de agricultură au fost pionieri adevăraţi.

Au mai adus cu ei din Burgundia viţa-de-vie, au aclimatizat-o şi au altoit-o pe butaşi de aici cărora nu le îngheţau rădăcinile iarna. Morăritul era ocupaţie de bază iar pământul unde se aşezau trebuia să fie ”nerâvnit de altcineva”, să fie o mlaştină sau un pământ arid.

În zona lor de influenţă erau singurii care făceau mori, iar cine vroia să macine trebuia să o facă la ei şi să dea ”uiumul”, să aibă o sursă de venit garantată.

Citește și: Misterele uneia dintre cele mai controversate peșteri din România. I se spune Triunghiul Bermudelor

În zona Cârţei, cistercienii au avut 10 sate în subordine, nemţeşti şi româneşti, sate catolice dar şi ortodoxe.

Pârâul care nu îngheață niciodată trece prin curtea casei parohiale

La Cârţa, în mlaştină, piatra a fost adusă de pe malul celălalt al Oltului, de la aproape 7 kilometri distanţă, iar moara a fost aşezată pe un canal, un braţ artificial al râului Bâlea pe care ei l-au deviat.

Citește și: VIDEO Și-a urmărit puii de găină și s-a trezit într-un misterios oraș antic, vechi de 2.000 de ani

Astăzi, prin curtea casei parohiale aflată în imediata vecinătate a bisericii curge un pârâiaş despre care se spune că nu îngheaţă niciodată. În 1241, fiind nefortificată, biserica a fost distrusă de către mongoli iar zidurile care se mai văd şi acum au fost făcute după acest an.

Ultimul abate al mânăstirii a fost ”un vienez foarte orgolios, cu puţine gânduri clericale dar cu foarte multe politice”, care ajuns să se certe inclusiv cu Matei Corvin. Acesta din urmă a şi închis de altfel mânăstirea, în 1474.