Drama din viața lui Vladimir Găitan. Marele actor ar fi împlinit 77 de ani pe 2 februarie, dar în noiembrie 2020 a capitulat în fața bolii cu care se lupta de aproape un sfert de secol. Puțină lume a știut că neuitatul interpret al locotententului Tudor Gheorghiu din filmul „Ultima noapte de dragoste” se străduia să supraviețuiască încă o zi și încă o zi, în fiecare dimineață.
Drama din viața lui Vladimir Găitan. Iubit de femei și de public, a trăit 25 de ani cu o boală gravă
A fost, probabil, unul dintre cei mai stilați și rafinați actori români. Cinefilii nu-l vor uita niciodată în rolul vieții sale, cel al locotententului Tudor Gheorgiu, din filmul „Ultima noapte de dragoste” (1980), regizat de Sergiu Nicolaescu.
Născut pe 2 februarie 1947 în ținutul de basm al Bucovinei, la Suceava, Găitan a visat, de fapt, să devină geolog. A ajuns la teatru și film dintr-o întâmplare. Una care a avut, însă, legătură cu faptul că tatăl său fusese deținut politic.
„A fost o întâmplare, pentru că eu visam să mă fac geolog. Şi am căzut cu succes la geologie, pe urmă mi s-a explicat că în facultatea aia cu dosarul meu n-am şanse să intru şi, într-o vacanţă de iarnă, Răducu Iscuş, să-i dea Dumnezeu sănătate, un sucevean şi fost actor al Teatrului Naţional, din păcate mai puţin cunoscut, m-a deturnat…
Mi-a zis „mă, ce te chinuieşti tu cu geologia asta? Dă, mă, la teatru! E o facultate super”. El era în anul 2. Şi mi-a povestit ce viaţă au, ce perspective şi i-am zis: „Dar eu nu ştiu nici o poezie…” „Nu-i nimic.” Mi-a lăsat nişte versuri să le învăţ şi zice: „în vacanţa de primăvară te îndrum eu puţin””, a povestit actorul într-un interviu pentru ziarulmetropolis.ro.
Mai mult, însă, prietenul i-a dat și adresa din București a unui mare actor al vremii, Petre Gheorghiu, la locuința căruia Găitan s-a înfățișat cu o lună înainte de examenul de admitere.
Citește și: Secretul dramatic al lui „Bachus”. Marele actor român care a murit după ce a uitat tot
Acolo avea să dea adevărata „probă”, după ce de emoție, a aruncat pe geam și scrumiera de cristal a actorului, odată cu mucurile de țigară și scrumul.
„Atât de emoţionat am fost, că am aruncat şi scrumiera. Şi mi s-a făcut rău când am realizat ce-am făcut, m-am uitat după scrumieră şi mi-a venit să mă arunc după ea. Şi am văzut-o într-un maldăr de nisip şi pământ. Am venit de pe balcon, cred că eram livid. Şi am zis: „V-am aruncat scrumiera.” Au râs cinci minute şi au spus că aia a fost proba pentru care el a acceptat să mă preia. Pentru că am avut o moacă atât de dramatică”. rememora actorul în același interviu.
Dar flerul lui Petre Gheorghiu nu a fot în van, Vladmiri Găitan intrând primul la IATC. La curtă vreme, în anul II de facultate, are parte de o altă șansă uriașă, de care știe să profite: este ales de marele regizor Lucian Pintilie să joace, alături de George Mihăiță, în „Reconstituirea”, pelicula ce a fost considerată, multă vreme, drept cel mai bun film românesc din istorie.
Alături de George Mihăiță, partenerul din „Reconstituirea”, considerat cel mai bun film românesc din istorie - Foto: Facebook/Colectia „Mari Actori Romani”
„Eram anul doi, iar acel rol m-a făcut deodată celebru. Așa, să vezi cu Pintilie. Zi de mai, la Bulandra, ne pregăteam… Când a intrat Pintilie, eram șapte în clasă, dar pe mine m-a nimerit pe scenă. Repetam un monolog. A stat cinci minute, m-a văzut, apoi a plecat.
A fost a doua oară când mi-a zâmbit destinul, pentru că am fost selectat să dau probe, alături de George Mihăiță, pentru „Reconstituirea”. Am primit rolul, am tras cadrele, dar n-am conștientizat că urma să joc în cel mai valoros film românesc”, a mai spus Găitan, potrivit sursei citate.
Deși i-au venit mereu ca „turnate” rolurile în care a purtat o uniformă, Vladimir Găitan a rămas toată viața un nostalgic după „trecutele vremuri de doamne, domni și domnițe”, după Bucureștiul și România de altădată.
Poate de aceea i s-a și potrivit atât de bine rolul din „Ultima noapte de dragoste”, dincolo de privirea sfâșiată, parcă, în fiecare clipă, de „neliniști metafizice”.
Citește și: Spovedania unui mare actor: „Am fost un om cu multe slăbiciuni și defecte. Soția m-a tolerat 50 ani”
De altfel, acel film a fost și preferatul actorului, cu tot cu atmosfera creată în el.
„Ultima noapte de dragoste”, cred… E epoca cea mai frumoasă – dacă dăm la o parte războiul (n.r. - Primul Război Mondial) Şi ca modă, şi ca relaţii, şi ca bogăţie, creştere economică, frumuseţe a oamenilor, era şi-un eroism puţin desuet…
Aia e perioada în care mi-ar fi plăcut să trăiesc. Femeile erau superbe, îmbrăcate superb, totul era frumos, ştiau să petreacă. A fost o epocă extraordinară pentru România”, mai mărturisea actorul.
Și-a cunoscut soția după ce colegul și prietenul Vlad Rădecu dăduse greș cu ea. Și au avut o căsnicie fericită, chiar dacă el era mai mareu în „vizorul” admiratoarelor.
„Am trecut peste greutăţile vieţii iubindu-ne şi respectându-ne foarte mult. Meritul principal îl are ea, care mi-a fost alături şi m-a tolerat, dar n-a fost uşor. Eram un bărbat frumos şi foarte curtat de admiratoare. Se trezea cu ele acasă, le mai punea să bată covoarele”, povestea Găitan, cu umor.
Dar, puțină lume a știut drama cu care se confrunta, de la un punct, marele actor. În 1995 a fost diagnosticat o formă rară de cancer de sânge, Policitemia vera, trăind cu această amenințare deasupra capului vreme de 25 de ani.
Iar cauza bolii a fost pusă pe seama radiațiilor provenite de la explozia centralei nucleare de la Cernobîl, din aprilie 1986.
„Am invitat o doamnă doctor la un spectacol de-al meu, iar aceasta a fost foarte intrigată de roşeaţa nefirească a feţei mele. După reprezentaţie m-a invitat să fac nişte analize la spital şi, din păcate, temerile sale s-au adeverit. Aveam 40 de ani atunci. Eram un bărbat în putere, încălecam în galop calul. A urmat un an cumplit, în care a trebuit să mă obişnuiesc şi să înţeleg ce se întâmpla cu mine”, spunea Vladimir Găitan pentru Taifasuri.
Până la urmă s-a obișnuit cu ideea și a luptat să suprviețuiască. Deși doctorii îi mai dădeau maxim 10 ani de viață, el a rezistat mai bine de un sfert de secol, deși l-a oprit din a-și practica marile lui pasiuni pentru călărie și tenis de câmp.
„Această boală a căzut ca o pedeapsă îngrozitoare. Dependenţa de medicamente a fost un lucru care m-a umilit îngrozitor, dar am trecut peste toate. Policitemia vera a fost declanşată de radiaţiile de la Cernobîl sau de o disfuncţie provocată de acestea. Măduva spinării produce mai multe globule roşii decât albe, iar sângele este foarte gros şi pericolul unui accident vascular este iminent. Medicaţia trebuie să-l fluidizeze cât mai mult ca să nu ajung acolo”, mai spunea Vladimir Găitan.
Citește și: Se împlinește un an fără „Cocoșilă” din „Moromeții”. Care a fost marele regret al genialului actor?
Din păcate, obosit și de boală, dar și de „umbrele” societății contemporane, ce-i acopereau tot mai intens atracția luminoasă spre alte timpuri, maniere și oameni, Vladimir Găitan a capitulat în fața maladiei, la 10 noiembrie 2020, în plină pandemie de coronavirus.
Avea 73 de ani, dar pentru majoritatea celor care l-au admirat a rămas și va rămâne mereu Ripu, din „Reconstituirea” și, mai ales, Tudor Gheorghiu, ofițerul ce visa la iubirea absolută, din „Ultima noapte de dragoste”.
Comentarii 0