Cum îi speria Gheorghe Dinică pe colegii de film? Numele marelui actor este cunoscut de fiecare român, el rămânând, chiar și la 15 ani de la moartea sa, unul dintre cei mai iubiți și apreciați artiști români din istorie. A trăit ca un om liber, dar, indiferent de ce făcea seara sau noaptea, a doua zi era un profesionist desăvârșit pe platourile de filmare.
Cum îi speria Gheorghe Dinică pe colegii de film? Pățania de la filmările pentru „Un comisar acuză”
Biografia lui Gheorghe Dinică este, în linii mari, binecunoscută, la fel și principalele sale roluri din filme ori de pe scena Naționalului bucureștean.
Cine și-ar mai putea imagina un alt actor rostind faimoasa replică din „Columna”, unde a jucat rolul trădătorului Bastus: „În nemernicia mea, ca un câine turbat, am mușcat mâna care m-a crescut și care m-a hrănit!”.
Sau ce alt artist ar fi putut spune la fel ca Dinică: „Nu trage, dom' Semaca, sunt eu, Lascărică! Dom' Semaca, vă rog să credeți că nu v-am trădat! Am fost adus aici cu forța!”, din „Cu mâinile curate”?
Citește și: Dinică ar fi avut 89 ani. Băiat de cartier, respins la „teatru”. Își întâlnește iubirea la 60 de ani
Ori deja legendara replică din „Filantropica”: „Mâna întinsă care nu spune o poveste, nu primește pomană!”.
Marele Gheorghe Dinică a jucat în aproape 100 de filme, în special în rolurile unor personaje negative, motiv pentru care Horațiu Mălăele l-a supranumit „cel mai mare „rău” al cinematografiei românești”. Alții l-au „alintat”, asemănător, cu sintagma „ticălosul de serviciu din filmele românești”.
Cumva, l-am putea considera, nu doar prin aerul dur al multor personaje pe care le-a întruchipat, dar și prin măiestria artistică cu care le-a dat viață, că a fost un fel de „Robert de Niro al României”.
Dinică, în rolul lui Paraipan din „Un comisar acuză”, alături de actorul Nuni Anestin - Foto: Facebook/Cineclic
S-a născut la 1 ianuarie 1934 în București. De fapt, a venit pe lume în ziua de Crăciun, 25 decembrie, a anului 1933, dar a fost declarat în prima zi a lui 1934, așa că aceea i-a rămas data de naștere.
A copilărit în plin război, fiind un fiu al cartierului Giulești, și tot atunci a descoperit cinematografia.
În bombardamenul aviației americane din 4 aprilie 1944 a fost la un pas de moarte, o bombă distrugând casa părintească. Șansa lui a fost că era ascuns în pivniță, dar, chiar și-așa, suflul expoziei l-a aruncat afară.
Ce a făcut Gheorghe Dinică la filmările pentru „Un comisar acuză”
„Da, m-am născut într-o iarnă, în Giuleşti. Un cartier de periferie, cu o viaţă ca atare. Nu aveam costumaţie contra frigului. Purtam pantofi cu talpa de lemn.
Am fost un copil liber, năzdrăvan, curios, crescut pe stradă şi, de prieteni, mai degrabă decât de familie. Ce imagini din copilărie îmi revin în minte? Imaginea bombardamentului din 4 aprilie.
Războiul n-am să-l uit niciodată. Am scăpat printr-o minune. Bomba a căzut peste casă şi eu eram în pivniţă; m-a scos afară suflul.
În lumea debusolată de după război, în viaţa mea nedirijată de cineva, cel mai frumos lucru care mi s-a întâmplat a fost faptul că am descoperit cinematograful”, spunea Dinică, într-un interviu din România literară, citat de dosaresecrete.ro.
Libertatea, chiar și în lumea comunistă instalată la puțină vreme după Al Doilea Război Mondial, a fost, paradoxal, deviza vieții actorului, laitmotivul ce l-a însoțit pe parcursul întregii sale existențe.
Citește și: Nea Bachus al filmului românesc a vrut să fugă în America să devină actor. De ce a ales incinerarea?
„Am fost, întotdeauna, liber ca pasărea cerului. Liber, liber, liber. Fără nicio altă obligaţie, în afară de volumul imens de muncă. Obligaţia profesiei.
Sigur, nu fac din libertatea totală o virtute sau o necesitate, însă pe mine m-a ajutat, în profesie, în sensul ca am putut să elimin orice altă preocupare din afara ei şi să mă dăruiesc total acolo unde trebuia să mă dăruiesc”, mai mărturisea el, în interviul menționat.
În afara numeroaselor partituri intepretate mai ales pe scena Teatrului Național din București, a jucat în aproape 100 de filme, în special în roluri negative, de gangsteri autohtoni sau de parveniți.
Acest lucru a avut și o parte foarte bună: construindu-și o asemenea imagine cinematografică de „ticălos”, nu a fost niciodată solicitat să recite poezii patriotice sau ode închinate „Conducătorului iubit”, așa cum s-a întâmplat cu alți mari actori.
În „pielea” personajului Lăscărică, dându-i replica lui Sergiu Nicolaescu, care-l interpreta pe comisarul Miclovan, în pelicula „Cu mâinile curate” - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
A trăit liber, boem, cu filmări între două șprițuri - după 1990, mai ales la „Șarpele Roșu”, unde cânta cot la cot cu Nelu Ploieșteanu.
Iar căsătoria târzie, abia spre vârsta de 60 de ani, cu Gabriela Georgeta, n-a însemnat deloc o renunțate ori reducere a libertății „lupului neîmbânzit”, ci a adus în plus tihna unei înțelegeri tihnite „în doi”.
Dar, pe platoul de filmare, oricâte isprăvi ar fi făcut cu o seară înainte, maestrul Dinică se schimba brusc, devenind un profesionist care îi băga în sperieți pe toți cei cu care lucra, dar mai ales pe actorii tineri.
Un episod petrecut la filmările pentru „Un comisar acuză” este edificator pentru afirmația de mai sus. Dar, mai întâi, să clarificăm cam cum suporta Dinică alcoolul, domeniu în care era un la fel de desăvârșit profesionist.
„Eu n-am văzut în viaţa mea un om cu asemenea reacţii la alcool ca Gigi. Vorbeşte tare, râde fără rost şi se leagă de oameni fără motiv, aşa încât cel care nu-l cunoaşte poate crede că a înnebunit.
Doarme foarte bine, elimină tot, iar a doua zi întotdeauna se scoală la vreme, complet refăcut, pleacă la repetiţie sau la filmare şi rezistă ore întregi în picioare, neplângându-se niciodată de vreo durere sau oboseală.
Eu, în locul lui, mi-aş fi dat duhul demult”, a dezvăluit actorul Dumitru Furdui în cartea sa, „Teatrul în comunism“, apărută în anul 1999, potrivit adevarul.ro.
Să revenim, însă, la întâmplarea din perioada filmărilor la pelicula „Un comisar acuză”, apărut în 1974, în regia lui Sergiu Nicolaescu, în care Dinică l-a interpretat pe comisarul legionar Paraipan, unul dintre marii inamici ai comisarului Moldovan.
Citește și: Grigore Vasiliu Birlic era dependent de pariuri. Ce sume pierdea marele actor de comedie?
Asta, după ce personajul Lăscărică, pe care Dinică în jucase în „Cu mâinile curate”, din 1972, unde era un gangster, antreprenor de pompe funebre și omul „nașului” crimei organizate din Capitală, Costantin Semaca, interpretat de George Constantin.
Gheorghe Dinică, în „Cuibul de viespi”, într-o atitudine familiară și-n viața personală - Foto: Facebook/Studiourile Buftea
Actorul a petrecut o seară prelungită spre dimineață alături de cascadorul-actor Adrian Ștefănescu, ce apărea și el în peliculă. După ore de consumație aprigă, Dinică a fost dus acasă de acesta, el locuind la acea vreme lângă Magazinul Adam, într-o garsonieră dublă.
La ora 5 dimineața, Ștefănescu a vrut să plece, fiind convins că Dinică, în sfârșit, adormise, deși marea problemă era că amândoi aveau filmări la ora 8 dimineața.
Adică peste doar trei ore, în condițiile în care actorul părea făcut „praf și pulbere”. Dar ceea ce a urmat la uimit până și pe om are văzuse și trecuse prin multe la viața sa.
„Se făcuse deja 5.00. Am stins lumina şi am dat să ies pe uşă. La care el: „Nu poţi să pleci fără să ne luăm la revedere. Uite, ia de aici suta asta de lei, te duci jos la Alimentara din colţ. Baţi de trei ori în geam, o să iasă una înaltă şi urâtă. Îi dai suta şi-i spui atât: Dinică!”.
Aşa am făcut, mi-a dat aia o sticlă de vodcă, am urcat iarăşi în garsonieră. Mi-a zis să torn în două pahare, dar i-am răspuns că eu am de condus maşina la filmare, aşa că i-am pus doar lui. A dat peste gât paharul şi a început să sforăie.
Am ieşit din casă, am fugit repede până la mine ca să fac un duş şi să mănânc ceva, după care am plecat spre filmare. Cu inima îndoită, pentru că eram convins că nu va veni. Mă şi gândeam că o să afle Sergiu că a fost cu mine şi se alege praful de cariera mea”, spunea cascadorul pentru aceeai publicație.
Însă marea surpriză pentru Ștefănescu avea să vină chiar la 8 dimineața, la locul unde trebuia să aibă loc filmarea din acea zi.
Iar acest amănunt spune totul despre profesionalismul lui Dinică, un actor care nu renunța la plăcerile sale, dar nici nu „încurca borcanele”, dând cinematografiei ce era al ei.
„Dar când am ajuns acolo, surpriză! Era îmbrăcat deja în Paraipan, impenetrabil, de parcă nu s-ar fi întâmplat nimic: „Bună dimineaţa, domnule Ştefănescu, sunteţi gata?”“, a mai povestit fostul cascador.
Gheorghe Dinică a încetat din viață pe10 noiembrie 2009, la vârsta de 75 de ani, după ce timp de 20 de zile a fost internat la secția de terapie intensivă a Spitalului de Urgență Floreasca din București, fiind înmormântat la Cimitirul Bellu.
