Rogozov s-a diagnosticat singur: apendicită acută. Medicul avea nevoie de o intervenție chirurgicală de rutină, un lucru banal oriunde în lumea civilizată, însă el nu se afla în lumea civilizată, ci izolat în mijlocul unui pustiu înghețat. Mai mult, Leonid Rogozov era singurul medic al expediției științifice.
”Se pare că am apendicită. Încerc să-mi mențin calmul, chiar să zâmbesc. De ce să-mi îngrijorez prietenii? Cine ar putea să mă ajute?”, nota medicul în jurnalul său.
Citește și: Florin Zamfirescu și-a luat mașină de zeci de mii de € cu banii jos. O viață de Don Juan, cu 4 soții
”Nu am dormit deloc noaptea trecută. Mă doare ca dracu’! O furtună de zăpadă îmi biciuiește sufletul, urlând ca o sută de șacali... Asta este... Trebuie să mă gândesc la singura soluție: să mă operez singur... Este aproape imposibil ... Dar nu pot să stau cu brațele încrucișate și să nu fac nimic”, mai scria Rogozov în jurnal.
Citește și: Te „terorizează” administratorul blocului? Iată ce drepturi ai ca locatar. E voie să te legitimeze?
Leonid Rogozov a pus la punct fiecare detaliu al operației, care a avut loc pe 1 mai 1961. Intervenția chirurgicală a început la ora locală 2.00, medicul fiind asistat de doi colegi de expediție, un meteorolog și un șofer. După 30-40 de minute, Rogozov a început să ia scurte pauze, din cauza stării de oboseală și amețelilor.
“Am lucrat fără mănuși. Vedeam foarte greu. Oglinda mă ajuta, dar mă și încurca - la urma urmei, arata lucrurile invers. Am lucrat mai mult pe pipăite. Sângerarea era puternică, dar nu m-am grăbit – am încercat să lucrez prudent. În timp ce deschideam peritoneul, am tăiat cecumul din greșeală și am fost nevoit să-l cos... Eram tot mai slăbit, iar capul începea să se învârtă. La fiecare patru-cinci minute, luam o pauză de 20-25 de secunde.
În sfârșit, l-am văzut, blestematul de apendice! Îngrozit, am remarcat pata neagră de la baza sa. Asta însemna că o singură zi dacă mai amânam operația, probabil ar fi plesnit. În cel mai prost moment, când îndepărtam apendicele, am simțit că-mi stă inima și că mâinile mi s-au înmuiat. M-am gândit că povestea se va termina rău. Tot ce trebuia să mai fac era să îndepărtez apendicele... Apoi am realizat că, practic, eram salvat”, a povestit Rogozov, într-o scrisoare trimisă familiei, potrivit Historia.