Singurul regizor român nominalizat la Oscar a ucrat cu toate marile nume ale perioadei sale, fiind considerat, totodată, și primul maestru al filmelor pe ecran lat, în sistem Cinemascop.
A avut o viață lungă și se pare că a trăit o relație intensă inclusiv cu faimoasa Marilyn Monroe, pe care a regizat-o în câteva filme. Pentru activitatea sa prodigioasă a primit onoarea de a avea o stea pe Bulevardul Celebrităților de la Hollywood
Cine e unicul regizor român nominalizat la Oscar? Are o stea pe Bulevardul Celebrităților
Dacă Edward G. Robinson a rămas până azi singurul actor de origine română are a cîștigat un Oscar, Ioan Negulescu a devenit singurul regizor român nominalizat la prestigiosul premiu.
Parlmaresul filmelor sale este, de fapt, mult, mult mai bogat, peliculele regizate de el adunând, în total, nu mai puțin de 31 de nominalizări la premiile Oscar şi 4 statuete câştigate la diferite categorii.
A regizat mai toate divele timpului de la Bette Davis, Marilyn Monroe, Sophia Loren, Maureen O’Hara sau Lauren Bacall, până la Joan Crawford, Hedy Lamarr, Joan Fontaine, Sylva Koscina, Ann-Margret și Leslie Caron.
Ioan Negulescu - ce a devenit cunoscut, mai târziu, ca Jean Negulesco - a fost un fiu al Olteniei, născut în Craiova, pe 13 martie 1900.
Talentul pentru artă s-a arătat timpuriu, când tânărul Ioan s-a oferit cercetaș voluntar în rândurile Crucii Roșii în timpul Primului Război Mondial.
Citește și: Cine este singurul actor român care a luat Premiul Oscar? A vorbit limba română toată viața
În acea perioadă a schițat un portret al lui George Enescu. pe care maestrul chiar l-a cumpărat pe bani frumoși. La 20 de ani pleacă la Paris, unde frecventează inclusiv cursurile de desen ținute de, probabil, cel mai faimos oltean, Constantin Brâncuși.
După o revenire în țară, din cauză că se îmbolnăvește de tuberculoză ajunge din nou în Franța, de data aceasta pe Rivieră, la Cannes.
Serile şi le petrecea la celebrul hotel „Negresco“ din Nisa, unde şi-a câştigat pâinea ca dansator profesionist.
Jean Negulesco și Marilyn Monroe, în timpul filmărilor la „Cum să te căsătorești cu un milionar” din 1953 - Foto: Profimedia Images
Cu un fizic de invidiat și un chip de star de cinema, în 1927 s-a căsătorit cu o americancă bogată şi divorţată din Chicago, care i-a oferit, ca dar de nuntă, o expoziţie în celebra galerie pariziană „Campagne Première“.
Soţii Negulescu s-au stabilit apoi peste Ocean, la New York şi ulterior la Washington. Însă, după doar doi ani, în 1929, a intervenit divorţul, iar românul a ajuns pe ţărmul Oceanului Pacific, în California, unde a început să lucreze ca portretist.
Tot acum își schimbă și numele în Negulesco, pentru a fi mai ușor de pronunțat de către americani.
Regizorul român ar fi avut o relație cu Marilyn Monroe
Intră în industria cinematografică atunci când „Paramount Pictures” l-a angajat în calitate de desenator și consilier tehnic pentru a concepe diverse scene de film.
În 1932 îl regăsim la Warner Bros', dar pe o cu totul altă poziție, cea de regizor secund al filmului care avea să devină un clasic al cinematografiei, „A Farewell to Arms” („Adio, arme”), cu Gary Cooper și Helen Hayes.
Chiar dacă numele lui Negulesco nu apare pe generic, pentru el a fost un pas major către meseria care avea săl-i aducă faima.
În 1941 a lucrat din postura de regizor principal la primul său film de lung metraj, „Singapore Woman" („Femeia din Singapore") pentru studiourile "Warner Brothers".
Trei ani mai târziu, în 1944, înregistrează un succes remarcabil cu filmul „The Mask of Dimitrios” ("Masca lui Dimitrios"), bazat pe subiectul unui roman de Eric Ambler.
Citește și: Lista premiilor decernate la gala Oscar. Care este cel mai bun film și cea mai bună actriță?
Dă marea lovitură în 1948, cu filmul „Johnny Belinda”, care un succes extraordinar, primind 10 nominalizări la Oscar pentru toate categoriile importante, inclusiv pentru „cel mai bun regizor” și „cel mai bun film”.
Premiul a fost obținut doar de interpreta rolului feminin principal, Jane Wyman, pentru „cea mai bună actriță”, dar statutul lui Negulesco s-a consolidat pe măsura succesului producției.
„Filmele lui au avut 31 de nominalizări la Oscar. Au câştigat 4 statuete. Multiplu candidat la Premiile Golden Globe şi deţinător al acestui trofeu pentru cel mai bun film, multiplu candidat la American Directors Guild Awards, cotat printre primii zece regizori ai Hollywood-ului în anii ’50, continuă să fie un necunoscut în ţara lui de origine,“ spunea criticul de film Manuela Cernat, conform adevarul.ro.
Actrița americană Dusty Anderson, a doua soție a lui Jean Negulesco - Foto: arhiva
Dar ce era mai bun avea să urmeze, pentru că, în 1953, comedia „How to Marry a Millionaire” („Cum să te căsătorești cu un milionar”) devine un imens succes comercial și cea mai cunoscută peliculă a românului.
Filmul o avea ca protagonistă pe nimeni alta decât Marilyn Monroe, a cărei apariție a impus-o drept sex-simbol al marelui ecran și mare vedetă internațională.
Despre Negulesco s-a spus că ar fi avut o pasionată idilă cu diva care înnebunise America și chiar lumea întreagă.
„Monroe e visul împlinit al oricărui bărbat din lumea largă. Este femeia cu care visezi și trebuie să-ți înșeli nevasta”, declara Negulesco, dar n-a existat nici o dovadă certă a relației celor doi.
Ulterior, regizorul român s-a mutat și a lucrat pentru studioul „20th Century-Fox”, unde a reaizat ultimle sale filme, în 1970.
Citește și: Cine a fost românul, prieten cu Chaplin, vedetă la Hollywood? A scris scenariul filmului Dictatorul
Căsătorit a doua oară, încă din 1946, cu o actriță americană mai puțin faimoasă, Dusty Anderson, Negulesco și-a vizitat țara natală în 1968, pe fondul deschiderii relative către Occident din primii ani ai regimului Ceaușescu.
El a ajuns și la Studiourile Buftea unde s-a pus problema realizării în România a unui remake după filmul său din 1944, „Masca lui Dimitrios”, proiect care nu s-a mai realizat.
Ultimii ani din viaţă şi i-a petrecut în Spania, la Marbella, acolo unde îşi achiziţionase o proprietate.
Aici s-a stins din viață în 1993, la vârsta de 93 de ani, lăsând în urmă nu doar 2 copii, ci și o moștenire cinematografică imensă, pe care puțini conaționali o cunosc, din păcate.
