Ce s-a întâmplat cu castelul învățătorului bogat, care voia o podea cu monede de aur. El a murit sărac lipit, deși castelul său era vizitat de personalitățile timpului.
Castelul situat pe Valea Borcutului a aparţinut învăţătorului Alexiu Pocol (1871-1935), proprietar al unei mine şi primar al oraşului Baia Mare în perioada 1926-1927.
Apoi a fost preşedinte al Băncii Comerciale Baia Mare, preşedinte al Proprietarilor de Mine Particulare, preşedinte al filialei locale a Crucii Roşii şi membru al societăţii culturale Astra.
Citește și: 13 ani fără Jean Constantin. Hamal în port, fără studii de actorie, își găsește dragostea la 50 ani
Alexiu Pocol (ortografiat Pokol, în limba maghiară) de Lozna Mare s-a născut la 24 august 1872, în localitatea Letca, județul Sălaj, în familia unui cantor bisericesc, a urmat cursurile Preparandiei din Gherla și pe cele ale Preparandiei din Blaj.
După finalizarea studiilor s-a dedicat timp de câțiva ani carierei didactice, profesia lui de bază fiind cea de învățător la Școala Primară Greco-Catolică din Baia Mare (1891-1892), după care la Școala Primară de pe Valea Borcutului. Cunoștea limba maghiară perfect, și puțină germană, scrie proezia.ro
Acolo, pe Valea Borcutului, a cunoscut-o pe viitoarea sa soție, văduva cu 6 copii, Maria Mureșan, născută Oncea (după alte surse Vancea, Oancea), care deținea deja o mină, nu foarte productivă.
A abandonat cariera didactică pentru a se duce în mină
Legenda spune că după căsătorie, Alexiu Pocol, abandonând cariera didactică, s-a dedicat în totalitate explorărilor perimetrelor miniere.
La început a fost arendaș, ulterior proprietar de mină. Primii ani au fost groaznici pentru învățătorul devenit miner. Toți banii familiei au fost epuizați în disperata încercare de a găsi aur și, era pe punctul de a abandona.
Citește și: Ne-au făcut să râdem, dar cei patru „milițienii” din Brigada Diverse au avut un destin tragic
Totuși ceva îi spunea să continue, să nu se lase. Inclusiv minerii tocmiți au stat lângă el, chiar dacă nu mai putea să-i plătească de mult.
Rememorând începuturile, Pocol era cuprins de emoții: „Măi băieți, eu nu mai am bani ca să continui lucrările. Nu vreau să vă fur munca voastră. Duceți-vă sănătoși, iată vă plătesc ce mi-ați lucrat până acum, să vă dea Dumnezeu noroc.”, scrie proezia.ro
Iar muncitorii au convenit să nu-l părăsească și să mai lucreze încă o lună.
Norocul i-a surâs lui Alexiu Pocol, undeva, la cumpăna secolelor al XIX-lea și al XX-lea, când a descoperit un bloc uriaș de aur curat de 75 kg și numeroase alte filoane, pe care le-a exploatat ani de zile.
A intrat în lumea bună
Potrivit propriilor declarații din 1933, în momentele de glorie, scotea și 30-40 de care țărănești de aur cu quarț, pe care apoi, le prelucra în șteampuri californiene.
Automat a fost propulsat în rândurile elitei locale dar și ale imperiului austro-ungar. În scurt timp, aproape toți bărbații de pe Valea Borcutului au ajuns să lucreze pentru Pocol.
Și-a construit un conac frumos, iar legenda spune că a avut îndrăzneala să-i scrie împăratului Franz Joszef pentru a-i cere permisiunea să-și pardosească una dintre încăperi cu monede de aur.
Citește și: Austeritate de ochii lumii. Guvernul menține „mita” electorală de 27 miliarde dată anual bugetarilor
Pentru că împăratul a refuzat, de frică să nu-i fie călcate în picioare chipul și emblema imperială, Pocol ar fi avut obrăznicia de a-și pardosi camera cu monede de aur, așezate pe cant, scrie proezia.ro
Legenda este frumoasă și stârnește imaginația cititorilor, dar nu poate fi verificată.
Întrebat, direct și fără menajamente, cât era adevărat din legendele construite în jurul personalității sale, în 1933, Pocol a răspuns foarte simplu: „Apoi, no, dragule, toate sunt numai invenții omenești. Eu aveam mină de aur și am găsit aur mult. Nimic mai firesc.”
Castelul său a devenit punct de atracție pentru personalitățile timpului
Astfel, în anul 1905 și 1910 Pocol i-a avut oaspeți pe poetul și epigramistul Cincinat Pavelescu, prințul Leon Ghica, conții François de Roussy și Claude de Fountenelle, ambii consuli ai Franței la București.
În 1906 a fost vizitat de însuși marele istoric Nicolae Iorga.
Ulterior, atât la castelul de pe Valea Borcutului cât și la locuința somptuoasă din Baia Mare, Pocol a avut ca musafiri pe Nunțiul Papal Marmaggio, în 1921, generalul Moșoiu, în anul 1922, prințesa Cantacuzino, generalul Petala, doamna Bragadiru, în 1923, Take Ionescu, diplomat, ministru de externe, parlamentar de Baia Mare, fost prim-ministru al României, precum și pe scriitorul Duiliu Zamfirescu.
A donat aur pentru Regina Maria
Dintre toate faptele sale, cunoscute pe plan local sau național, cea mai interesantă, spectaculoasă și care l-a transformat într-un „star” al epocii sale, s-a petrecut în timpul mandatelor sale de senator, când, a donat 3,600 kg de aur din minele sale familiei regale a României, cu dedicație specială pentru Regina Maria, scopul fiind făurirea unei coroane demne pentru această doamnă, în condițiile în care cuplul regal urma să fie încoronat la Alba Iulia.
Cu toate acestea, până în prezent, s-a transmis, din generație în generație, legenda potrivit căreia Alexiu Pokol a murit sărac lipit.
Castelul Pocol a fost lăsat în paragină
Se pare că nici Castelul nu a avut o soartă mai bună pentru că de ani de zile a fost lăsat în paragină, deși a fost preluat de către Consiliul Județean.
Castelul Pocol din Baia Mare astăzi
