Ce ați prefera: o cafea gingirlie sau o marghilomană? Deși au fost savurate în localurile și cafenelele bucureștene aproape în aceeași periodă, faimoasă a devenit doar cea de-a doua, care este preparată și în ziua de azi, în diferite moduri, dar respectând cu sfințenie ingredientul special care o face atât de deosebită.
Ce ați prefera: o cafea gingirlie sau o marghilomană? Care este deosebirea dintre ele?
Cândva, la întretăierea secolelor al XIX-lea cu al XX-lea, pe Calea Moșilor din Capitală se putea bea cu doar 5 bani o cafea „gingirlie”.
Cel puțin așa ne spunea IL Caragiale atunci când descria Târgul Moșilor, ce se ținea cam pe locul Pieței Obor de azi.
La primă vedere termenul „gingirlie” pare unul turcesc. De altfel, dicționarele ne asigură că sensul cuvântului este de „cafea turcească cu caimac” sau de om „drăguț”, după cum îl găsim efinit în dexonline.ro. Ceva banal, oricum.
Cu toate astea, bucureștenii acelei epoci aveau și un cu totul alt motiv ca să ceară „o cafea gingirlie”, fie că se aflau într-un birt oarecare, fie la luxosul Capșa.
Citește și: Cine era românul supranumit „regele cafelei” în Londra? A fost apropiat al regelui Carol al II-lea
Iar motivul era legat de politică. La acea vreme, Partidul Conservator, una dintre cele două mari formațiuni politice ale țării, era condus de Petre P. Carp.
La niște alegeri parlamentare organizate de Partidul Național Liberal, cel cu care conservatorii se tot roteau la guvernare în timpul domniei lui Carol I, în ceea ce s-a numit „ritativa guvernamentală, Carp a avut de înfruntat la Vaslui un candidat liberal.
Numele acestuia era Iancu Gingir, fusese administrator de plasă - plasa fiind o subdivizune a unui județ la acea vreme - și se făcuse remarcat mai ales prin barba sa lungă şi albă ca laptele, conform hetel.ro.
Aşa cum se întâmpla de obicei când partidul tău organiza alegerile, Iancu Gingir se văzu desemnat câştigător şi ales deputat de Vaslui.
Victoria în faţa marelui Carp a acestui ins anonim pe scena politică a făcut, ca multă vreme, să se vorbească despre el în cafenelele Bucureştiului.
Alexandru Marghiloman, lider al Partidului Consrvator și prim-ministru al României - Foto: arhiva
La Capşa, de exemplu, ca un omagiu ironic adus în cinstea lui Iancu Gingir, toată lumea cerea cafea „da’ numai gingirlie”, mai notează sursa citată.
Pe de altă parte, nici două decenii mai târziu, numele altui mare lider conservator, Alexandru Maghiloman, s-a legat de apariția singurei varietăți de cafele făcută după o rețetă românească, adică exact cea care îi va purta numele: cafeaua Marghiloman.
După Primul Război Mondial, la Capşa, rafinaţii aristocraţi cereau „un marghiloman“, „două marghilomanuri“ sau „o marghilomană“.
Citește și: Cea mai scumpă cafea din lume costă 2.500 de dolari pe kilogram. Ce o face atât de specială?
„Povestea spune că într-o zi, când se afla la vânătoare, Marghiloman a cerut să i se facă o cafea. Nefiind pregătit cu toate cele trebuincioase unei cafele, valetul a improvizat, punând, în loc de apă, coniac.
Așa s-ar fi născut „marghilomana””, scrie Radu Lungu, în lucrarea „Povestea cafelei”, citat de cetateniivinului.ro.
Există și o a doua legendă legată de ivirea „marghilomanei” pe lume. Se spune că această specialitate de cafea ar fi fost inventată de un birtaș sau cafegiu pe nume Marghiloman, cu prilejul unei vizite a regelui Carol I la Sulina.
„Astfel, din pricină că apa proaspătă, adusă pe atunci în butoaie de pe niște canale ale Dunării, unde era mai curată și mai limpede, încă nu sosise la cafenea, acesta i-a preparat regelui o cafea cu rom.
Lui Carol I i-a plăcut gustul acelei cafele și a dorit să-l cunoască pe cel care o preparase. De atunci, respectiva specialitate s-a numit marghilomană, după numele acelui birtaș”, afirmă Adrian Bucurescu, în articolul „Istoria cafelei, în aburi de legende”, potrivit sursei menționate.
Oricare ar fi realitatea „nașterii” ei, cert este că marghiomana sau marghilomanul este o cafea turcească fiartă în coniac/vinars sau rom.
Era servită în ceşti foarte mici, fără toartă, cunoscute sub numele de „filigeană“. Cafeaua se fierbea în ibrice aşezate pe nisip încălzit cu cărbuni. În filigeană, boierul Marghiloman adăuga un strop de rom Jamaica sau de coniac foarte fin.
Astăzi, există mai multe feluri de a prepara această cafea, nelipsit din toate fiind romul sau coniacul. Iată, mai jos, două dintre metodele de preparare a istoricei și savuroasei cafele Marghiloman, cum sunt ele descrise de historia.ro.
Citește și: Care e cea mai veche cafenea din Țara Românească? Rezistă de 200 ani. Eminescu și Caragiale, clienți
La foc mic, se pun la fiert într-un ibric 100 ml de coniac şi două linguriţe de zahăr. Când amestecul dă în clocot se adaugă şi trei linguriţe de cafea.
Se trage ibricul, se acoperă şi, după circa 2-3 minute, când cafeaua cade la fund, licoarea rezultată se pune într-o ceaşcă.
Un alt mod de preparare constă într-o ceaşcă cu apă ce se pune la fiert, tot în ibric, cu o linguriţă de zahăr. Când apa dă în clocot, se adaugă romul şi cafeaua. Se serveşte fierbinte, de preferință cu un… trabuc.
