Ciclul natural al formării rocilor durează în mod natural de la mii la milioane de ani, dar oamenii de știință tocmai au identificat o nouă formă de rocă: se cimentează în mai puțin de patru decenii.
Cercetătorii cred că cimenturile naturale găsite în deșeurile industriale reacționează cu oceanul, ducând la o cimentare rapidă. Experții au reușit să estimeze cronologia cimentării.
Ei au folosit obiecte moderne găsite în stâncă, printre care un fermoar, o monedă a regelui Carol al V-lea și o tabletă de suc.
Pietrele de sub picioarele tale sunt mai tinere decât părinții tăi și sunt făcute din gunoaiele tale
Fosilele sunt uimitoare; nu numai că pot stârni inspirație pentru francize cinematografice emblematice, dar, mai important, oferă și marcaje temporale precise.
Acestea îi ajută pe cercetători să reconstituie istoria, de-a lungul mileniilor. În mod incredibil, oamenii de știință încep să găsească exemple ale unui nou tip de fosilă.
Cercetătorii de la Universitatea din Glasgow au descoperit urmelel societății moderne, inclusiv lucruri precum tabletele de suc, cimentate în interiorul unei noi forme de rocă.
Citeşte şi: Care este mesajul scris în piatră al împăratului Traian lăsat în Dacia? Rezistă și după 1.900 de ani
Publicat în revista Geology, studiul reconsideră tot ceea ce știm despre ciclul rocilor și despre modul în care oamenii îl afectează, conform popularmechanics.com.
De obicei, rocile se formează în mii sau milioane de ani. Procese precum încălzirea, compactarea și topirea produc diferite tipuri de roci, pe perioade lungi de timp.
Studiul recent însă a descoperit că ciclul antropoclastic al rocilor formează astfel de roci, dar totuşi altfel, în doar 35 de ani, în loc de sute.
Citeşte şi: Trovanții din România i-au uimit pe occidentali. De ce sunt supranumite „pietre vii” aceste roci?
Cercetătorii și-au dat seama de acest lucru atunci când studiau depozitele de zgură - sau produsele secundare ale producției industriale - la Derwent Howe, în West Cumbria.
Regiunea a găzduit anterior fabrici de oțel și fier. Oamenii de știință au observat formațiuni neregulate în falezele de coastă, ceea ce i-a determinat să investigheze 13 situri diferite din zonă.
Folosind metode precum microscopia electronică, difracția cu raze X și spectroscopia Raman (analiză chimică), echipa a stabilit că zgura este formată din „cimenturi naturale”.
Citeşte şi: VIDEO Prima oară în istorie un meteorit e înregistrat lovind pământul. „A aterizat în fața casei”
Aşa sunt calcitul, goethitul și brucitul. Ei explică în studiu că cimentarea rapidă este probabil o reacție între deșeuri și apa de mare.
Cercetătorii au reușit să identifice cât de rapidă este această nouă formațiune de rocă folosind „materialul antropogen” sau, mai simplu spus, deșeurile moderne pe care le-au găsit ascunse în interiorul rocii.
„Am găsit atât o monedă a Regelui George al V-lea, din anul 1934, cât și o etichetă de aluminiu de la o cutie de conserve, cu un design despre care am realizat că nu putea fi fabricat înainte de 1989, încorporate în material”, a explicat John MacDonald, coautor al studiului.
Ajungem în registrul geologic toţi
„Acest lucru ne oferă un interval de timp maxim de 35 de ani pentru această formațiune stâncoasă, adică în decursul unei singure vieți umane”, spune MacDonald, care a mai descoperit în roca nouă un fermoar, un fir de cupru și chiar o anvelopă.
„Este un exemplu în microcosmos al modului în care toată activitatea pe care o întreprindem la suprafața Pământului va ajunge în cele din urmă în registrul geologic, sub formă de rocă”, a spus cercetătorul, explicând că „acest proces se întâmplă cu o viteză remarcabilă, fără precedent”.
Femeie lipsită de griji, care ridică braţele, în timp ce priveşte peste vale - Foto: Pexels/Taryn Elliott
Cercetătorii au exprimat de asemenea preocupările legate de mediu pe care le ridică noua formă de rocă. Studiul sugerează că nu avem atât de mult timp pentru a elimina deșeurile libere pe cât credeam anterior și situația se înrăutățește doar după ce se întăresc.
Potrivit experților, excesul de roci antropoclastice ar putea afecta viața atât deasupra, cât și sub suprafața apei, mai ales pe măsură ce ecosistemele costiere se schimbă odată cu creșterea nivelului mării.
