Un motiv pentru care putea fi ars şi prădat oraşul: în urma refuzului domnitorului Vasile Lupu de a-şi da fata după fiul hatmanului cazacilor. Aceştia au pustiit oraşul, împreună cu tătarii. Cronicile vremii mai spun că, spre finalul secolului XVII, după ani de războaie, din cauza foametei, sunt pomenite cazuri de canibalism: "erau oameni tot leşinaţi şi morţi pe drumuri şi pe uliţi, cât să mânca om pe om".
În introducere, istoricul precizează că oraşul nu a fost nici pe departe scutit de nenorociri de-a lungul istoriei: atacuri şi jafuri din partea tătarilor, polonezilor şi cazacilor, incendii, chiar şi cutremure au fost frecvente. Iar după ce oraşul era prăduit, adesea atacatorii alegeau să îl ardă aproape în întregime.
Continuarea, în Ziarul de Iași.
