Master Ted: Românul ce a cucerit Africa fotbalistică sfidând dictatorii. A schimbat fotbalul sud-african
Sătul de opresiunea comunistă, Dumitru Teodorescu a fugit în Occident, devenind Ted Dumitru, singurul antrenor care a unit sub aceeași filosofie cei trei mari granzi din Africa de Sud și a transformat fotbalul african dintr-un sport fizic, într-o poezie a spectacolului.
Master Ted a fost adeptul fotbalului-spectacol. Amprenta sa asupra fotbalului sud-afriican şi african, în general, a fost atât de puternică, încât şi acum Afriica ne impresionează prin acest gen de fotbal, suprapus pepste calităţile atletice de excepţie ale jucătorilor africani.
Poate fi comparat, dintre antrenorii români din Diaspora, numai cu un alt mare antrenor: Ştefan Covaci. Creatorul stilului de joc bazat pe jocul de pase la infinit, care se transformă în dominaţie teritorială şi din care adversarul, când greşeşte, ia gol.
Şi Ted Dumitru, şi Ştefan Covaci au influenţat fotbalul modern. Unul dintre Africa de Sud, altul dinspre Ajax Amsterdam şi Olanda. Diferenţa dintre cei doi e că al doilea a antrenaat Naţionala României. E drept, fără succes.
Master Ted: Românul ce a cucerit Africa fotbalistică sfidând dictatorii. A schimbat fotbalul sud-african
Născut la București, Dumitru Teodorescu a demonstrat un geniu precoce, devenind în 1964, la doar 25 de ani, cel mai tânăr antrenor din prima ligă românească, pe banca Universității Craiova.
Sufocat de regimul comunist și de imixtiunile politice în sport, a ales libertatea în 1974. S-a refugiat în SUA, unde s-a reinventat ca Ted Dumitru și a obținut cetățenia americană.
Această mișcare de revoltă împotriva dictaturii de la București i-a reconfigurat complet destinul profesional.
Umbra lui Gaddafi și biletul interzis
În 1980, și-a început epopeea africană, preluând naționala Zambiei, pe care a calificat-o spectaculos la Cupa Africii pe Națiuni din 1982.
Totuși, geniul său tactic nu a putut fi etalat la turneul final, din cauza contextului geopolitic dur.
Citeşte şi: Povestea lui Petre Steinbach, fotbalistul român care s-a antrenat cu Arsenal. E deportat în URSS
Libia, condusă autocratic de Muammar Gaddafi, a găzduit competiția și a interzis accesul cetățenilor americani.
Posesor al pașaportului SUA, românul a fost blocat la graniță, de regimul de la Tripoli, ratând șansa de a-și conduce echipa de pe bancă.
Eliberarea Zambiei și recunoașterea prezidențială
Refuzul lui Gaddafi nu i-a știrbit cu nimic statutul de erou, în restul Continentului Negru. Președintele de atunci al Zambiei, Kenneth Kaunda, l-a apărat public în fața boicotului libian.
Într-o declarație istorică, șeful de stat zambian l-a numit pe român „un fiu al Africii”.
Kaunda a subliniat că Ted Dumitru era mai mult decât un simplu tactician. Era un umanist pur care punea demnitatea sportivilor înaintea propriei cariere.
Triada istorică din Africa de Sud
Consacrarea sa absolută s-a produs în Africa de Sud, unde a sosit în anul 1985, la invitația fondatorului clubului Kaizer Chiefs, Kaizer Motaung.
Dumitru a realizat o performanță unică și imposibil de egalat, din punct de vedere al rivalităților. Imaginează-ţi un antrenor care să fi condus la glorie Steaua, Dinamo şi Rapid.
Citeşte şi: El e singurul fotbalist român care a jucat în toate cele 5 ligi de top din Europa. Cine l-a promovat
A antrenat de-a lungul carierei toate cele trei mari super-forțe din fotbalul sud-african, cunoscute drept „Big Three”.
Sub bagheta sa, au defilat Kaizer Chiefs, Mamelodi Sundowns și Orlando Pirates, câștigând trofee majore cu fiecare dintre ele.
| Kaizer Chiefs | 4 titluri naționale, 8 trofee majore, în primul mandat |
| Mamelodi Sundowns | 2 titluri consecutive, finalist în Liga Campionilor CAF |
| Orlando Pirates | campion național, reconfigurarea stilului de joc local |
Arhitectul stilului de joc african
Poreclit de fani și de presă „Master Ted” sau „Mr. Magic”, românul a refuzat să importe tactici rigide europene.
El a militat agresiv pentru crearea unui stil de joc autohton, bazat pe fantezie, tehnică nativă și viteză. A înființat academii și a instruit sute de antrenori locali, pe continent.
Această încăpățânare dogmatică de a proteja identitatea fotbalistică africană l-a transformat într-un mentor venerat de comunitățile marginalizate.
Ultimul sfert de oră pe pământul adoptiv
Recunoașterea supremă a venit în momentul în care i s-a încredințat banca naționalei mari din Africa de Sud, celebra „Bafana Bafana”, pe care a condus-o la Cupa Africii din 2006.
S-a stins din viață în mai 2016, la vârsta de 76 de ani, în urma unui atac de cord suferit într-un centru comercial din Johannesburg.
Ironia sorții a făcut ca inima să-i cedeze chiar în timp ce se deplasa spre un seminar destinat formării tinerilor antrenori.
