O mare campioană olimpică a României, născută în Ucraina, s-a refugiat cu familia la București din cauza războiului și a devenit o sportivă de succes.
Înainte de a pleca la Jocurile Olimpice care au consacrat-o, Ceaușescu i-a promis o mașină pe care însă n-a primit-o niciodată.
Cine e campioana olimpică româncă refugiată din Ucraina. Ceaușescu a mințit-o că-i dă o mașină
Atleta are o poveste impresionantă de viață, trecând prin încercări grele în copilărie.
Viorica Viscopoleanu, născută Belmega, la 8 august 1939, la Bănila de Siret, regiunea Storojineţ, Ucraina, s-a refugiat în București, împreună cu familia, din cauza războiului . De mică este atrasă de sport, începând cu voleiul, apoi cu gimnastica.
Citește și: Cine e cea mai tânără atletă campioană olimpică a României. Acum trăiește într-un cămin
"M-au crescut bunicii, pentru că mama mea a decedat la vârsta de 5 ani. Am avut o soră care a rămas orfană la vârsta de un an în Ucraina.
A început războiul, au zis să ne refugiem că se termină repede și ne întoarcem, dar nu s-a întâmplat asta și am trecut prin multe peripeții.
Avioanele bombardau, dar noi am mers mai departe spre București, cu căruța, cu calul. Apoi, au vândut calul și căruța și și-au făcut o căsuță mică. Este distractiv pentru unii acest lucru, dar greu pentru cei care au trecut prin toate astea ", a povestit Viorica Viscopoleanu pentru Steaua TV.
A făcut volei, gimnastică și apoi atletism
Atleta a fost descoperită de Ion Vintilă, dar înainte de a urca pe treptele performanței în această disciplină a îndrăgit gimnastica și voleiul.
Citește și: VIDEO Cine e campioana româncă medaliată la două probe sportive total diferite. Cum a fost posibil
"Îmi plăcea foarte mult gimnastica, dar într-o zi a venit în clasă profesoara de sport și a întrebat cine vrea să se înscrie la un cros. Am câștigat crosul respectiv și a venit un antrenor de atletism, care mi-a propus «haide să faci și atletism'» I-am spus '«nu, că îmi place volei și gimnastică»... «bine, faci volei și gimnastică, dar faci și atletism'».
Nu s-a mai putut să fie practicate toate cele trei sporturi și așa am rămas la atletism", a povestit Viorica Viscopoleanu.
De-a lungul carierei, sportiva a obținut 11 titluri naționale, dar statutul de mare atletă și-a câștigat în mod special în urma performanțelor realizate pe plan internațional.
Viscopoleanu a avut alte două prezențe la Jocurile Olimpice, la Tokyo 1964, unde s-a clasat pe locul 5, și la JO de la Munchen, din 1972, unde la 33 de ani a fost cea mai vârstnică participantă, a terminat pe locul 7.
1964 a fost însă un an de cumpănă. Imediat după Tokyo a vrut să se retragă, mai ales că s-a simțit frustrată după ce s-a întâmplat în timpul concursului.
"A venit ziua de concurs, am bătut pe prag, dar au venit arbitrii internaționali și au spus că este o săritură depășită. Încă nu era pistă sintetică, iar zgura era foarte umedă. Atunci, de pe pantofii cu cuie, zgura a căzut exact pe plastilină.
Și așa am pierdut o medalie. După Tokyo am vrut să renunț. Am început să plâng, eu 'nu mai vreau să mai fac'. Dar domnul Soter în particular a venit și mi-a spus: 'Hai, vii la Steaua, vii în București'.", a relatat Viorica Viscopoleanu.
A "văzut" dinainte cât o să sară ca să ajungă campioană olimpică
În 1968, la Jocurile Olimpice de la Mexico City, în calificări, reprezentanta României a sărit 6,48 metri și s-a calificat în finală cu al treilea rezultat. Fascinant, sportiva a vizualizat cu puțin timp înainte ce avea să urmeze.
"Aveam un hobby, mă uitam după numere de mașină. Mergând spre stadion văd o mașină în față, 681. 'Uite, vezi mașina aia? Uită-te la numărul ală, atât voi sări eu acum.
Am intrat în concurs, mi-a venit rândul, am plecat decisă, hotărâtă, să nu fac decât o săritură, să nu mă doară piciorul. Și a apărut pe tabelă 6,82 metri, record mondial, record olimpic", a povestit Viorica Viscopoleanu.
Ceaușescu i-a promis o mașină pe care nu i-a dat-o niciodată
„Mi-au promis cei de la Partid, în frunte cu Ceauşescu, că-mi dau o maşină, un Fiat, pentru că am luat aurul olimpic şi am făcut şi record mondial. Chiar şi pe scara avionului, la întoarcere, tot aşa mi s-a spus, mă întrebau dacă ştiu să şofez. Până la urmă nu am primit nici măcar o roată de maşină”, rememorează fosta glorie a sportului românesc.
După retragerea din activitatea competițională a devenit antrenoare la CSA Steaua București, printre sutele de sportivi pe care i-a îndrumat către performanță numărându-se și Monica Iagăr.
A primit titlul de Maestru Emerit al Sportului, iar în anul 2000 i-a fost conferit Ordinul național „Pentru Merit” în grad de ofițer.
