Carmen Bunaciu a cucerit bronz, prima medalie a României la un campionat mondial de natație. Ea a avut posibilitatea de a înota și în America, dar nu a vrut acest lucru.
Timp de 12 ani a înotat pentru clubul Dinamo, între 1974 și 1986. A câștigat nu mai puțin de 70 de titluri de campionă națională și a stabilit 39 de recorduri.
A fost la 3 ediții ale Campionatului European, 3 ediții ale Campionatului Mondial și 2 ediții ale Jocurilor Olimpice. La Campionatul European cucerește prima sa medalie în 1977 (Suedia), la 200 m spate, precum și două medalii de bronz la 100 m spate la ”europenele” din 1981 și 1983.
La Campionatele Mondiale din 1982 (Ecuador) cucerește medalia de bronz la 200 m spate, aceasta fiind prima medalie cucerită de înotul românesc la un CM.
Carmen Bunaciu, prima româncă medaliată la un Mondial, la natație, refuză să fugă în SUA
„Acea medalie, din 1982, e foarte preţioasă pentru mine. Drumul a fost cu peripeţii, trebuia să facem un vaccin specific zonei, dar când am ajuns la aeroport, de unde aveam cursa spre Madrid, a venit o asistentă care ne-a spus mie şi Cristinei că nu putem pleca pentru că nu făcusem vaccinul respectiv.
L-am făcut, am stat câteva zile până îşi făcea efectul şi am plecat după o săptămână, am ajuns la Guayaquil duminică seară înainte să înceapă competiţia. Noroc că proba mea favorită atunci era 200 metri spate şi a fost programată în ultima zi de concurs, deci duminica următoare”, a rememorat pentru Agerpres.
A avut posibilitatea să fugă în SUA
La începutul anilor 1980 a avut o ofertă de a concura pentru Universitatea Auburn, statul Alabama. „Eram la un concurs în Italia și m-a contactat Rowdy Gaines, un prieten din State cu care mă mai întâlnisem pe la concursuri.
El înota deja pentru respectiva universitate și m-a întrebat dacă nu vreau să vin la ei. Mi-ar fi plăcut, de ce să zic nu, dar pentru asta ar fi trebuit să fug din România, pentru că legal nici nu se punea problema să fiu lăsată.
Nu puteam pleca însă, tata lucra în MI, ai mei erau toți aici, nu cred că aș fi putut îndura dorul de ei”, explică Bunaciu pentru Prosport.
Bunaciu a antrenat numeroase echipe de tineri și copii și a vorbit de diferențele dintre sportul de azi și cel de acum 50 de ani.
„Nu vreau să pun etichete... Pot spune că nu erau atâtea tentaţii, pe de o parte, era o bucurie să ne revedem cu toţi, să obţinem rezultate cât mai bune, munceam din greu pentru asta, era entuziasm. Şi acum e entuziasm, dar partea materială a devenit prioritară acum. Atunci premiile erau simbolice, pentru o medalie la CM primeam 2.000 de lei, acum sunt premii de zeci de mii de euro.
Citește și: La doar 9 ani, o româncă a uimit lumea șahului din Europa. Maria este din Iași și deja scrie istorie
Sigur că trebuie răsplătit efortul şi mă bucur pentru cei care reuşesc să obţină medalii, că se pot împlini şi financiar pentru rezultatele lor, dar noi n-am făcut-o pentru partea materială.
Probabil că sunt şi acum oameni care fac sport din plăcere şi din pasiune, cum făceam noi. Şi mă bucură faptul că s-au mai construit bazine, pentru că a fost o vreme în care erau închise ori date în folosinţă pentru alte activităţi. Fotografiile astea mă bucură mult, e frumos să priveşti în urmă, să călătoreşti în timp, cum am făcut eu acum, privind pozele voastre...”, a spus marea sportivă.
Citește și: Povestea gimnastei românce care ia 10 curat la Mondiale: Pleacă în Puerto Rico și lucrează la circ
Înotul nu e pentru oricine
În același context, Carmen își amintește de munca uriașă depusă ca înotător:
„E teribil, imposibil de descris în cuvinte. Stăteam câte zece luni pe an în cantonament, unde făceam câte două ore și jumătate – trei de antrenament dimineața și tot atât după-amiaza!
Bazin plus forță, plus alergare. La 6 și jumătate dimineața eram în apă, micul dejun îl luam abia la 9, după antrenament. Fără munca asta titanică n-aveai însă cum să ajungi la performanțe”, spune sportiva.
