Decizia de handicap. În care cazuri poți depune o contestație? Comisia are doar 60 de zile să răspundă

Avocatul Nicolae Enciu a explicat într-o postare pe Facebook care sunt drepturile persoanelor care contestă o decizie a comisiei de handicap, care sunt termenele legale aplicabile și în ce situații o decizie poate fi atacată.

Decizia de handicap. În care cazuri poți depune o contestație? Comisia are doar 60 de zile să răspundă

Potrivit explicațiilor prezentate, atunci când o persoană contestă o decizie emisă de comisia de evaluare, dosarul este transmis Comisiei Superioare. Conform legii, această instituție are la dispoziție 60 de zile lucrătoare pentru a formula un răspuns, termen care echivalează cu aproximativ trei luni calendaristice.

Citește și: Scutire pentru persoanele cu handicap care dețin o mașină. Ce taxă nu trebuie să plătească?

S-a subliniat că acesta este termenul prevăzut de lege și că perioade mult mai lungi, de ordinul unui an sau chiar al celor 14 luni invocate uneori în discuțiile telefonice cu instituțiile, nu reprezintă termene legale.

De asemenea, avocatul spune că solicitarea adresată persoanelor de a mai aștepta nu are valoare juridică și reflectă, în realitate, întârzierea autorităților în soluționarea dosarului.

Citește și: Reevaluare persoane cu dizabilități. În care situații poate fi modificat sau retras certificatul de handicap

Lipsa unui răspuns în termen este considerată refuz

În postare se explică faptul că, după expirarea celor 60 de zile lucrătoare, lipsa unui răspuns nu mai poate fi interpretată ca o simplă perioadă de așteptare.

Conform prevederilor legale, nesoluționarea cererii în termen este considerată un refuz. Din acel moment, persoana interesată nu mai depinde de analiza administrativă a dosarului și poate sesiza direct instanța de contencios administrativ, în baza Legii nr. 554/2004.

S-a precizat că instanța poate obliga autoritatea fie să soluționeze cererea, fie să recunoască dreptul solicitat, după caz.

Totodată, s-a arătat că, în procedura administrativă, lipsa unui răspuns poate conduce la prelungirea perioadei de așteptare, existând riscul ca persoana afectată să renunțe la demersuri.

Citește și: Ce să facă persoanele cu handicap, dacă rămân fără asistent personal după reevaluare? Ce spune un avocat?

În schimb, odată ajuns în fața instanței, cazul trebuie tratat în cadrul unei proceduri judiciare, iar autoritatea este obligată să formuleze răspunsuri și să își susțină poziția prin documente și argumente.

Potrivit explicațiilor oferite, tăcerea instituției nu reprezintă un obstacol pentru continuarea demersurilor, ci poate constitui temeiul care permite accesul la instanță.

Reducerea gradului de handicap fără îmbunătățirea stării de sănătate

O altă situație analizată este cea în care gradul de handicap este redus, de exemplu de la grav la accentuat sau de la accentuat la mediu, deși boala de bază a rămas aceeași.

S-a explicat că încadrarea nu se realizează exclusiv în funcție de diagnostic, ci în raport cu impactul pe care afecțiunea îl are asupra vieții persoanei. În situația în care starea de sănătate nu s-a ameliorat, în special în cazul unor boli cronice, reducerea gradului poate ridica probleme de legalitate deoarece contrazice chiar fundamentul evaluării.

În astfel de cazuri, decizia poate fi contestată în termen de 30 de zile de la data la care a fost primită.

Situațiile în care gradul de handicap este eliminat complet

Postarea face referire și la cazurile în care persoanei i se comunică faptul că nu se mai încadrează în niciun grad de handicap.

Potrivit explicațiilor, problema nu este reprezentată întotdeauna de evoluția bolii, ci de documentația depusă la dosar. Se arată că numeroase referate medicale enumeră diagnosticele existente, fără să descrie concret limitările funcționale ale persoanei.

S-a subliniat că membrii comisiei analizează documentele din dosar și nu cunosc în mod direct situația solicitantului. Din acest motiv, documentele medicale ar trebui să descrie în mod concret activitățile care nu mai pot fi realizate independent.

Exemplele oferite includ formulări precum imposibilitatea deplasării fără sprijin, în locul simplei menționări a unei afecțiuni precum artroza.

Reevaluarea persoanelor care dețin un grad permanent

Avocatul a abordat și situația persoanelor care beneficiază de încadrare permanentă și care sunt chemate ulterior la reevaluare.

În explicațiile prezentate se arată că noțiunea de „permanent” presupune lipsa obligației de a se prezenta periodic la reevaluări. Reevaluarea nu ar trebui declanșată în mod obișnuit, ci doar în situațiile expres prevăzute de lege.

În cazul în care procedura a fost reluată fără un temei legal, se susține că întreaga reevaluare poate fi afectată de nelegalitate, nu doar noua încadrare rezultată în urma acesteia.

Eliminarea dreptului la însoțitor deși gradul grav este menținut

Un alt exemplu analizat este cel în care gradul grav este păstrat, însă dreptul la însoțitor este eliminat.

Potrivit explicațiilor, o asemenea situație poate genera o contradicție, deoarece severitatea afecțiunii este recunoscută prin menținerea gradului grav, însă se apreciază simultan că persoana se poate descurca fără sprijin permanent.

S-a arătat că autoritatea trebuie să justifice această concluzie în raport cu situația concretă a fiecărei persoane. În cazul în care există nevoi de asistență pentru activități precum spălatul, îmbrăcatul, deplasarea sau administrarea tratamentului, poate fi solicitată reintroducerea dreptului la însoțitor.

Evaluarea mai multor afecțiuni asociate

În postare este menționată și situația persoanelor care suferă de mai multe boli, fiecare dintre acestea putând părea relativ ușoară dacă este analizată separat.

S-a explicat că legislația impune evaluarea tuturor afecțiunilor în ansamblu, prin raportare la cea mai severă dintre acestea și la efectele cumulate asupra persoanei.

În consecință, o decizie bazată exclusiv pe analiza individuală a fiecărei afecțiuni poate fi contestată.

Boli ireversibile

De asemenea, au fost menționate cazurile persoanelor diagnosticate cu afecțiuni ireversibile, precum amputațiile, dializa, boala Parkinson, cancerul cu metastaze sau diferite forme de demență.

Potrivit explicațiilor, aceste afecțiuni nu au caracter vindecabil, iar legislația permite acordarea unui termen permanent. S-a recomandat solicitarea expresă a unei astfel de încadrări, deoarece există situații în care este stabilit un termen revizuibil în mod automat, fără o analiză aprofundată a particularităților cazului.

Trei aspecte importante pentru toate tipurile de contestații

În final, avocatul a evidențiat trei aspecte care se aplică tuturor situațiilor descrise.

Primul se referă la costurile procedurii. Potrivit explicațiilor, acțiunile care vizează drepturile persoanelor cu handicap sunt scutite de taxa judiciară de timbru, astfel că nu există această barieră financiară pentru introducerea unei acțiuni în instanță.

Al doilea aspect privește posibilitatea recuperării rapide a drepturilor suspendate sau pierdute. S-a arătat că, în timpul procesului, poate fi solicitată suspendarea deciziei contestate. Dacă prin respectiva decizie au fost eliminate anumite drepturi sau indemnizații, acestea pot fi repuse în plată până la soluționarea definitivă a cauzei.

Al treilea element vizează calculul termenului de contestare. Potrivit explicațiilor, termenul legal începe să curgă din momentul în care decizia este primită efectiv de persoana vizată și nu de la data înscrisă pe document. Din acest motiv, se recomandă păstrarea plicului și a dovezii de comunicare a deciziei.