Catastrofistul și boomerul. Peste patru decenii îi despart pe Dario Amodei și Donald Trump
Ca personalitate, cu greu ar putea părea doi oameni mai diferiți. Trump este un om sociabil. În cazul stângaciului Amodei, contactul vizual pare să provoace durere fizică. Dar diferența lor mai profundă ține de generație. Unul este catastrofistul, celălalt, boomerul.
Trump se întâmplă să fie președinte tocmai când compania de inteligență artificială a lui Amodei, Anthropic, se afirmă ca una dintre principalele forțe ale unei tehnologii care va defini o epocă. Instinctul lui Trump este simplu: „Să-i dăm drumul și să câștigăm”. Amodei, care a fondat Anthropic punând accentul pe siguranță, îndeamnă la prudență. Inteligența artificială ar putea vindeca diverse forme de cancer și deschide noi perspective în fizică. Dar ar putea și să creeze arme biologice, să preia controlul asupra internetului sau chiar mai rău. Ambii sunt de acord că Statele Unite trebuie să câștige cursa. Amodei adaugă o condiție esențială: „Putem câștiga în siguranță”.
Trump s-a născut în 1946, la începutul exploziei demografice de după război, când lumea părea plină de oportunități. Avea 23 de ani când Neil Armstrong a pășit pe Lună. Pentru el, tehnologia însemna avioane cu reacție, sateliți și televiziune color, dovezi ale dinamismului american.
Amodei, născut în 1983, aparține generației milenialilor și dă glas numeroaselor neliniști ale generațiilor care vin după el, pentru care nevrozele, neurodivergența și presiunile economice modelează felul în care tinerii văd lumea. Trump privește inteligența artificială ca pe următoarea misiune spre Lună. Amodei vede o misiune spre Lună de care este legată o bombă.
Totuși, diferența nu ține doar de vârstă. Și americanii mai în vârstă privesc inteligența artificială cu multă neîncredere. Diferența ține de apropierea de această tehnologie: ei se îngrijorează privind-o din exterior, în timp ce tinerii o întâlnesc în sălile de clasă, în căsuțele de e-mail și, după cum bănuiesc, îi resimt efectele și în salarii.
Nici generația boomerilor nu a înfruntat epoca nucleară bazându-se doar pe optimism. După criza rachetelor din Cuba, Washingtonul și Moscova au înființat o linie de comunicare directă, au interzis testele nucleare în atmosferă și au negociat limite ale înarmării. Încrederea de după război a venit însoțită de mecanisme de protecție.
Amodei invocă un precedent similar, propunând o limită de tipul celor negociate în cadrul tratativelor pentru limitarea armamentelor strategice (SALT), care să reglementeze cât de repede se pot îmbunătăți singure sistemele de inteligență artificială. În timpul vizitei lui Xi Jinping, Statele Unite și China au convenit să creeze un canal pentru gestionarea incidentelor legate de inteligența artificială, în esență o versiune modernă a liniei de comunicare directă.
Catastrofistul și boomerul au stat acum la aceeași masă. Diferențele dintre ei rămân, dar rămâne și lecția propriei generații a lui Trump: America ce a ajuns pe Lună a creat și linia de comunicare directă. Speranța nu a fost niciodată doar o stare de spirit. A fost o politică.
