Până la descoperirea fie a unui antiviral specific, fie a unui vaccin, singura cale de luptă împotriva Covid-19 este reprezentată de distanțarea socială. Limitarea contactului interuman și izoalarea la domiciliu au dat rezultate pozitive în țările unde au fost adoptate. Cu cât aceste măsuri au fost implementate mai precoce și mai riguros, cu atât ritmul de transmitere în populație a fost mai scăzut.
Însă, în primă fază, măsurile restrictive de mișcare au fost greu acceptate de populație. În țările europene cu democrații bine consolidate, unii le-au privit ca o îngrădire a drepturilor fundamentale.
În scurt timp întreagă lume a înțeles că toate aceste măsuri nu vizează, nici pe departe, limitarea unor drepturi și libertăți democratice, fiind, dimpotrivă, soluții prin care se încearcă protejarea populației în fața virusului.
Chiar și în România, o țară cu o democrație de tranziție, o parte a populației a resimțit în mod asemănător efectul social al acestor ordonanțe militare. La fel ca în restul Europei, în foarte scurt timp, mare parte din populație a înțeles necesitatea unor astfel de măsuri.
Îmi este dificil să înțeleg persoanele care nu au reușit să accepte și să implementeze în viețile lor măsurile adoptate de autorități. Dezastrele din Italia și Spania ne arată cum în fiecare noapte camioanele armetei transportă sute de sicrie cu victimele ucise de coronavirus. Sunt imagini care au cutremurat întreagă omenire, dar nu au reușit să învingă iresponsabilitatea unora dintre noi.
Primul exemplu mediatizat al iresponsabilitatii mioritce este reprezentat de acel individ care a contaminat întreg spitalul Gerota din București.
Au urmat și alte exemple care au determinat închiderea, rând pe rând, a mai multor spitale. La spitalul din Suceava peste jumătate din pacienții internați au fost îmbolnăviți, fiind necesară închiderea spitalului pentru dezinfecție.
Pe lângă cotaminarea pacienților, închiderea unui spital, chiar și pentru 48 de ore, determină un impact important asupra capacității de răspuns medical din aceea zonă. Nu mai discutăm de impactul psiho-emoțional individual al pacienților care au fost, ulterior, transferați în altă unitate spitalicească.
Închiderea unui spital județean nu afectează doar capacitatea de a trata pacienții bolnavi de Covid-19, ci modifică răspunsul medical pentru toți acei pacienți care au nevoie de servicii medicale în acel moment. Este evident faptul că întreagă lume se concentrează asupra pandemiei de coronavirus, însă nu trebuie să îi pierdem din vedere pe așa ziși „pacienți indirecți”.
Pacienții indirecți sunt acele persoane non-covid care au nevoie de asistență medicală în aceste momente, dar nu pot accesa sistemul de sănătate din cauza pandemiei care suprasolicită sau blochează rețeaua sanitară. Contaminarea spitalelor va genera un astfel de scenariu.
Chiar dacă am asistat la constituirea unor focare izolate de îmbolnăvire, situația nu s-a îndreptat, așa cum ne-am fi așteptat în mod logic. Trecând de la secții și spitale închise, am ajuns să vedem orașe care nu au respectat regulile impuse de autorități.
Orașul Țăndărei este prima localitate care cade victima iresponsabilitatii colective. Cu cât oamenii nu vor respectă măsurile impuse, cu atât va fi necesară înăsprirea restricțiilor. Creșterea ritmului de îmbolnăvire a populației va determina accelerarea transmiterii intracomunitare.
O transmitere susținută generează un procent din ce în ce mai ridicat de pacienți care vor necesită spitalizare și implicit mai mulți pacienți în stare gravă în terapie intensivă.
Iresponsabilitatea nu se limitează numai la cetățenii de rând. Din datele oferite de anchetele efectuate în diferite spitale, aflăm faptul că și conducerile unor instituții au fost contaminate de aceeași formă de iresponsabilitate. Însă de această dată, iresponsabilitatea funcției de conducere a determinat efecte mult mai grave.
Din păcate, singurul lucru pe care îl putem face în acest moment este să ne asumăm sistemul de sănătate cu bunele și relele lui. Este evident faptul că în prezent suntem cu toții foarte analitici, dând dovadă de o acuratețe „dureroasă”, dar cel mai probabil atunci când vom răsufla ușurați după trecerea pandemiei, ne va cuprinde uitarea. Uitarea de a reforma și schimba sistemul - uitare pe care am purtat-o cu noi trei decenii.
În plină criză sanitară produsă de Covid-19 înțelegem că sistemul de sănătate trebuie reformat pentru a putea răspunde realității.
Din demisiile și demiterile unor persoane aflate în poziții de conducere în sistemul sanitar am înțeles foarte clar că avem nevoie de oameni competenți și profesioniști în aceste posturi cheie. Realitatea pe care o trăim astăzi este rezultatul accesului la funcții de conducere pe orice criterii, mai puțin cele profesionale.
Unele domenii ale statului nu pot și nu trebuie politizate. Sistemul sanitar este unul dintre ele. Dincolo de efectele negative ale acestei pandemii, cred că putem să identificăm câteva aspecte pozitive.
În plină criză sanitară am înțeles cu toții că aceste persoane incompetente așezate în funcții de conducere nu pot gestiona această situație. De fapt, nici înainte nu aveau capacitatea de a rezolva ceva, doar că nefiind o situația atât de serioasă, lucrurile mergeau dintr-o inerție incontrolabilă.
Cei care au demisionat, fiind în funcție de conducere, au conștientizat că situația este una gravă, cu riscuri penale după trecerea pandemiei. Atunci și-au reconsiderat poziția, fiind mulțumiți cu avanatajele și beneficiile funcției din vremurile liniștite.
În ultima perioadă asistăm la revolte ale personalului medical în fața managerilor care nu le oferă suport și protecție în aceste zile grele. Este, de fapt, revolta cadrelor medicale împotriva incompetenței.
S-a produs o ruptură ireparabilă între oamenii profesioniști din sănătate care își doresc normalitatea și progresul și unele conduceri depășite de situație, care încă mai speră, așa cum au făcut-o și în trecut, că valul va trece și lumea va uita.
Chiar nu pot înțelege cum mai poate cineva spera că și de această dată gunoiul va putea fi ascuns sub preș. Pandemia va evolua independent de dorințele unora, însă efectele acestei crize sanitare vor fi decontate de cei care au luat sau, mai degrabă, nu au luat măsurile necesare.
Chiar dacă pandemia nu poate învinge iresponsabilitatea, cu siguranță aceasta va aduce în prim plan, sub lumina reflectoarelor incompetența și mediocritatea cocoțate pe scaunele de conducere.
