După jumătate de an de pandemie, în ceea ce priveşte starea de sănătate a celor externaţi se pot trage nişte concluzii care nu sunt pentru toţi cele mai îmbucurătoare. „Am avut astfel de cazuri, şi mă refer la cele cu sechele, predominand sunt cei cu sechele respiratorii, cu o mare jenă la respiraţie. Pacienţii în genere ţin legătura cu medicul infecţionist, dar şi prin intermediul psihologului. Aceşti pacienţi fac exerciţii de respiraţie pentru recuperare. În acelaşi timp, am observat sechele neurologice la unii pacienţi externaţi ca fiind negativi. Este vorba în special de dureri musculare şi articulare severe, în special la mers, şi asta la persoane care aveau deja alte comorbidităţi. În plus, există şi sechele digestive, în sensul că pacientul, chiar dacă este negativ, poate prezenta un disconfort, nu are poftă de mâncare etc. Pe aceşti pacienţi i-am orientat spre zonele de recuperare. Asta arată că este o boală care poate lăsa, şi cu siguranţă lasă, urme. Este drept, am externat şi pacienţi fără nicio urmă, cum este un pacient cu vârsta de 20 de ani care nu a prezentat simptome şi nici sechele post-boală. Dar, mulţi prezintă sechele“, a mai adăugat Carmen Dorobăţ.
Continuarea, în Ziarul de Iași.
