Majuscula – care trimite la geopolitică – a fost readusă în discuție de către academicianul Răzvan Theodorescu. Deși nu e teolog, acesta a vorbit despre Răsărit ca fiind „locul unde ne-a așezat Dumnezeu“. Ce a trezit atenția n-a fost, însă, faptul că un istoric recurge la referințe religioase, ci identificările politice pe care el le-a operat: Răsăritul ar fi „lumea autocrației“, a unor „tradiții imperiale“ și „absolutiste“.
Putere absolută am îndurat, ce-i drept, dar de unde și până unde ambiție imperială? De fapt, Theodorescu vorbea despre „Rusia lui Putin“ și „Turcia lui Erdogan“. Ei bine, scandalul a fost iscat de asocierea României cu destinul acestui Răsărit confuz religios și incert politic: „viitorul nostru nu poate fi altul decât al locului unde ne aflăm, adică în Europa Orientală“.
Cel mai cunoscut intelectual public al stângii neocomuniste a forțat nota: românii nu ar avea „nimic în comun“ nici cu „democrația“, nici cu Europa Centrală, iar azi am fi „vecini“, instituțional vorbind, cu cealaltă Europă, cea occidentală.
Asta e prea de tot. La 12 ani de la intrarea noastră în Uniunea Europeană, un academician de vază afirmă că am fi în afara ei. Reacții aspre au avut și amicii ortodoxiei – care au criticat semnul de egalitate pus între „a doua Romă“ și „a treia“ – dar și anticomuniștii, care au considerat inacceptabilă sugestia unui patronaj politic al cuplului Putin-Erdogan asupra României.
A șocat faptul că reinventarea Răsăritului a fost găzduită de o fundație gestionată de fostul premier Năstase, exclus din Universitate după ce a fost condamnat de două ori pentru corupție.
Mărturisesc că m-a surprins insistența cu care Theodorescu a ținut să ne lege de glia Răsăritului, într-un moment în care clivajul Est-Vest e reinventat pornind de la două teme care nu au de-a face cu geografia sau cu ortodoxia (ori cu opoziția acesteia față de catolicism și religiile protestante).
Într-adevăr, dacă tensiunea Nord-Sud a fost readusă la viață de criza financiară, conflictul dintre Vest și Est a reapărut în contextul crizei migrației și, respectiv, al disprețului unor regimuri față de domnia legii. S-a spus despre estici că nu sunt sensibili la suferința celor care se exilează din pricina războiului sau a foametei.
Pe de altă parte, pornind de la ce se petrece în Ungaria, Polonia sau România, s-a vorbit despre Est ca loc al unor derive politicianiste ce pot fi, totuși, corectate grație UE. Theodorescu convoacă Răsăritul ca să ne spună că, de fapt, nu putem ieși vreodată din autocrație.
