Merită să câștigi parlamentarele ca să plătești pomenile electorale din acest an.
Opinii
Mă uit - cu milă creștinească - la premierul României.
Un scandal de la Olimpiada de la Paris aduce în prim plan discuția legată de obsesia stîngii progresiste față de chestiunea transsexualilor, inclusiv a impactului toxic al acestei abordări în școli și în sport
Mai sunt câteva zile până la finalul Olimpiadei. E perioada aceea frumoasă cu fiecare sport în fazele finale. România nu e pe nicăieri. Au fost, e drept, și câteva accidente fericite.
Cum se vede de pe malul Bîcului, din capitala fostei entități sovietice dintre Prut și Nistru, pericolul unei agresiuni militare a Federației Ruse asupra Republicii Moldova?
Nu știu ce ar putea face sistemul Patriot pe care România ar urma să-l livreze Ucrainei. Nu știu dacă și în ce măsură va face diferența pe front. Asta e treaba militarilor. Dar, ca un cetățean al României, știu anumite lucruri. Mai întâi de toate, știu ce vreau.
România continuă să piardă cetățeni pe bandă rulantă cu o viteză amețitoare. Se fuge din țărișoară cu o voluptate și o frenezie specifice anilor 90. Când deschiderea granițelor a echivalat cu un exod din vremurile biblice.
Cu trei luni înaintea Jocurilor Olimpice, statul român n-are bani pentru a-i trimite pe sportivii calificați la Paris. Dar dacă vreunul va obține o medalie, sigur îi vom vedea pe mai marii țării pozându-se mândri cu el.
